
Un copil, in ora de Romana este pus de profesor sa citeasca din Eminescu. Acesta alege "Luceafarul" si ajunge la o concluzie: Eminescu a facut o mare greseala, un pleonasm "Cobori in jos" Luceafar bland... Profesorul il intreaba: Consideri "Cobori in jos" o greseala? Elevul ii raspunde: O mare greseala.. De ce Eminescu sa faca o asemenea greseala? Profesorul il intreaba avand pe chip un zambet ironic. Atunci cand intri in scoala.. ce usa alegi... Usa din fata sau usa din spate? Elevul ii spune ca pe usa din spate. Profesorul, isi sustine zambetul ironic si il intreaba: Ai vazut atunci cand intri in scoala zgarietura de la intrare? Elevul ii raspunde ca nu a vazut nicio zgarietura.. Profesorul renunta la zambetul lui ironic si afiseaza o fata serioasa. Face o comparatie frumoasa: Ei bine draga elevule.. Eminescu este precum o cladire foarte inalta, foarte mare..micile zgarieturi nu se vad niciodata, ci sunt aprobate ca atare!Povestioara asta mi-a ramas mult timp in minte.. ma tot gandesc: cat de mult conteaza o simpla "zgarietura" intr-o mare de perfectiuni? Este lumea un drum spre perfectiunea absoluta?Trebuie sa mai dorm... Cobori in jos!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu