miercuri, ianuarie 04, 2012

Vatra Dornei - Prima zi

Dupa un drum atat de lung si plin de pericole rutiere, te astepti ca atunci cand ajungi sa gasesti lucruri care sa te linisteasca, dar in Romania stai cu grija si iti pui fel si fel de intrebari: Oare o sa gasim cald in camere!? Oare proprietarii pensiunii sunt oameni de treaba!? Oare o sa fie patul tare si asternutul murdar!? Sunt intrebari pe care le pui mereu si cred ca cea mai intrebata - intrebare este: Oare au apa calda non-stop!? Stiti doar ca multe dintre toate astea se intampla sa existe in Romania si nu eziti sa te intrebi. Intunericul si-a impus respectul peste vaile muntoase din Vatra Dornei, iar frigul isi facea aparitia si se impunea in forta. Mai aveam doar cateva zeci de minute sa ajungem si inca de la intrarea in oras ne-am setat GPS-ul pentru a ajunge la pensiune cat mai repede. Imediat ce am intrat pe strada am vazut niste porti deschise larg si scris mare Pensiunea Elena. Wow! Portile deschise!? Niciodata nu s-a intamplat sa mergem undeva si sa gasim portile larg daschise si gazdele sa ne astepte cu bratele deschise. In fata noastra au aparut doi oameni frumosi, simpli cu ochii mici si stralucitori. Elena, o femeie mica, cu un batic pe cap si cu ochelari i-am auzit pentru prima oara vocea live. Deja stiam cum vorbeste, are doua vorbe mari: mamica si bubulino. Cuvinte simple dar tandre si pline de dragoste. Aceste lucruri ne-au impresionat. Radu sau Raducu' cum ii spune D-na Elena, este un om bine facut, inalt. Daca il vezi de la distanta ai spune temator, dar imediat ce ii vezi chipul iti dai seama ca este un om bland. Acesti doi oameni simpli ne-au tinut portile deschise, ne-au asteptat cu sufletul la gura stiind de unde venim si cat drum am batut. Imediat ce am intrat in casa, am dat de o caldura de era sa pic din usa :) Nu ma asteptam sa fie atat, dar atat de cald! Toti au ramas cu gurile cascate pentru ca toti comentau negativ pe drum. Aceasta casuta nu este o pensiune asa cum ti-o imaginezi sau o vizualizezi pe internet. Este o casuta simpla, cu un etaj si un balcon. Pensiunea are trei camere mari, cu sobe de teracota, o baie la etaj pentru doua dintre camere si o baie jos pentru cealalta camera. Baia de sus este dotata cu dus, iar cea de jos cu cada. Pensiunea este destinata prietenilor apropiati, pentru trei familii ce se respecta reciproc si vor sa petreaca zile de vacanta de neuitat. Pensiunea nu este deloc scumpa, fiind negociabil fiecare pret pentru ca Elena si Raducu sunt oameni blanzi si intelegatori. Cel putin impresia asta ne-a lasat-o noua! In tot timpul cat am stat la aceasta pensiunea, eu unul cat si familia mea (aia mica si cumnata) ne-am simtit beton. Elena mereu a mentinut curatenia si in mai tot timpul ne-a spalat vasele si ne-a aranjat masa. Ne-am simtit chiar in vacanta. Raducu, ne-a pregatit de fiecare data lemnele de foc in gratar, doar noi sa mergem sa il aprindem. Toate lucrurile erau puse la fix si mereu la locul lor. Nu trebuia sa cauti nimic! Pana si papuci de casa! Exista si o serie de poze, dar am sa le postez intr-un post viitor, pana atunci va las sa va imaginati :)

In prima zi ne-am trezit devreme, am baut rapid cafeaua si ne-am indreptat spre partie. Nu doream decat sa schiez, asa ca la 10 eram pe partie. Am fost pe partia mica, unde era si cea mai multa zapada din cate am inteles. Am gasit schiuri la preturi avantajoasa (5 lei/h). Am luat doua perechi, pentru mine si cumnatica si ne-am repezit pe partie. Aia mica a ramas la poalele partiei sa ne priveasca. Stiti bine ca ea nu poate merge foarte ok, asa ca ea s-a bucurat de peisaj. M-am rugat in tot acest timp sa nu inghete, asa ca nu am stat foarte mult si m-am dus inapoi la ea. La orele 13 eram deja inapoi la pensiune si eu parca nu aveam stare. Am lasat-o pe aia mica acasa si am fugit cu cumnatica in oras la vizitat, pe jos. Am fost sa cautam posta si ne-am ratacit prin padure, am fost sa cautam felicitari pentru Bia - log .
Cu ocazia asta am vazut cam tot ce era de vazut prin oras: magazine, stradute, raul Dorna si gara. Nu va puteti imagina cat de simplu poate sa fie acest orasel si in acelasi timp cat de frumos. Este fermecator prin simplitatea lui. Nu este un oras cu ziduri vopsite, din contra tencuiala cade de pe pereti. Gara, nu este o gara renovata, dar pozitia ei si arhitectura simplu iti invioreaza ochii. Este minunat! (vb. unei prietene). In timp ce cautam prin oras lucruri de vazut si cel mai important, vederile am dat si peste Albisor.
Un caine ce era sa ma faca praf, la propriu :) Dar!!! dar ma latra molcom... parca si el s-a lasat influentat de ceea ce-l inconjoara. L-am linistit strigandu-l si alintandu-l asa ca mi-am vazut de drum mai departe. Am vazut si locurile din emisiunea de pe TVR2 "despre Vatra Dornei". Am stat pe strazi cateva ore bune. Am facut o sumedenie de poze in parcul veveritelor!
Dar seara se apropia si urma Revelionul. Asa ca am incins rapid gratarul pentru a manca bine si pentru a ne pregati sa fugim pe strazi. La orele 20 eram deja mancati, imbracati si pregatiti de iesire. I-am dus si pe restul prin locurile pe unde eu am cutreierat pe zi si am facut pe ghidul. Era deja seara si parca totul se schimbase. Parcul era frumos luminat, strazile si oglindeau in apele Dornei. Bradul din centru, de o marime colosala, s-a aprins si el si lumina mai bine de juma' de strada. Totul in jur era fermecator! In tot acest timp, pe langa noi se perindau colindatori, unii mai insistenti ca altii.
Lucru ce nu ne-a placut, dar asa e traditia in aceste zone. Posibil noi ne-am speriat, dar din cate am vazut cei din jurul nostru erau deschisi si nu pareau deloc speriati. Mai aveam mai putin de o ora pana la gongul de inceput de an. Frigul ne patrundea din ce in ce mai tare in oase, aia mica nu se simtea prea bine, asa ca am ales sa ne urcam in masini si sa asteptam acolo pana ce scena din centrul orasului se va lumina. Am parcat pe o straduta de unde puteam vedea ceea ce se intampla in jur. La 11 si un pic ne-am dat jos din masina si am mers spre scena. 
video








Ziua s-a incheiat cu imbratisari intre noi, focuri de artificii si am fost asteptati de Elena si Raducu la pensiune. Ne-am pus pe chefuit la maxim pana undeva la orele 3 dimineata, cand am ales sa dormim pentru ca nu aveam de gand ca a doua zi sa ne trezim tarziu si sa pierdem "muntele" :)


2012-Universul calatorului LA MULTI ANI!

În primul rând doresc sa îti urez un sincer si întelept La Multi Ani gândule si cititorule! Fie ca acest nou si proaspat an sa îti aduca animatie în suflet si imaginatie în gândire! Prosperitate în buzunare si în seiful de sub saltea si tarie în fizicul ce-l porti mereu dupa tine!

Tocmai ce am terminat selectia la poze si pot spune cu mâna pe inima ca mi-au ramas sentimente adânci înfipte în zona pe care tocmai am calcat. Aceste locuri mi-au trezit interesul înca de la primele cautari pe net, înca de când am auzit vorbe despre Bucovina. Am vrut sa vad de ce oamenii vorbesc atât de frumos despre aceste zone - si m-am convins! Aceste zone sunt calme precum citim despre bunatatea lui Dumnezeu în biblie. Oamenii de prin aceste locuri sunt mult diferiti de oamenii pe care eu îi cunosc. Locurile parca sunt marcate de ceva divin si te fac sa îti iei gândurile de la cele rele si sa traiesti în frumos, în armonie. Aceste zone frumoase sunt în România, nu-nu este vorba de România normala a lui Tiriac. Aia este doar o vrajeala televizata, un mesaj de marketing.
Aceste zone nu au nevoie de marketingul lor pervers! Aceste zone se lasa vazute de oamenii ce merita acest lucru. Vatra Dornei si zonele de lânga sunt locuri de poveste! Locuri pe care le atingi/le pasesti odata si îti doresti sa o faci si a doua oara si tot asa... pâna ajungi la visul de a te muta acolo. Dorinta pe care noi deja o avem. Mi-as dori sa scriu despre lucruri urâte, dar pur si simplu nu am ce! Mi-as dori sa scriu despre drumurile de acolo, despre primar, despre unele gropite, dar nu am ce. Nu pentru ca drumurile de acolo sunt perfecte, ci pur si simplu privelistea si tot ce e acolo îti ia gândul de la lucrurile normale. Înca de la plecare am avut deschide si nu m-am grabit deloc sa ajung. Stiam ca acea zona ma asteapta asa ca nu ne-a luat decât 8 ore sa ajungem. Pe drum nu vedeam deloc zapada si asta îi facea pe toti ceilalti nervosi si iritati. Se asteptau la niste dealuri pline de noroi. Eu cât si aia mica stiam ce o sa gasim acolo pentru ca noi nu doar ca am citit despre aceste zone, ci le-am penetrat cu toata fiinta noastra! Imediat ce am intrat în Bucovina, parca s-a schimbat aerul. Si sa nu omit -
ne-am oprit si la Hanul Ancutei (cei ce au citit Sadoveanu stiu despre ce vorbesc). Hanul arata la fel ca în vechiul timp prafuit, chiar daca a suferit mutari si renovari si îmbunatatiri. Lautarii stau la loc de cinste si uneori mai coboara de pe a lor minunata scena si vin la urechea ta pentru a îti mai cânta o melodie de drumetie. Te citesc în ochi ca esti un calator pierdut în zona si te face înca de la intrare sa te simti bine. Recomand tuturor ce ajung prin aceste zone sa treaca pe la Hanul Ancutei. Pentru cei ce nu au GPS, Hanul Ancutei se afla la 27 de km de Roman spre Gura Humorului, fiind imediat pe stânga. Nu aveti cum sa îl ratati, fiind parcarea plina si hanul destul de mare!

Dupa ce am plecat de la han am mers mai departe spre destinatia noastra. Lautarul cel vesel ne-a condus pâna la usa si ne-a urat drum bun cu rugamintea ca la întoarcere sa mai trecem pe acolo. Lucru ce l-am si facut, dar de el nu am mai dat. Posibil era schimbul II:)

Gura Humorului este o statiune minunata. O statiune frumos ornata de sarbatoare! Am trecut repede prin acesta frumoasa galaxie a culorilor si ne-am continuat drumul prin frumosul univers bucovinean cu destinatia finala Vatra Dornei!

Am ajuns undeva dupa orele 21, plecati de pe la 12 din Galati. Dupa mai bine de 400 de km ne aflam la destinatie. Zapada era si ea prezenta asa ca toti s-au linistit. Zonele se lasau acoperite de întuneric asa ca nimeni nu a avut mare lucru de vazut, dar imaginatia cred ca si-a jucat bine rolul. Ajunsi în fata portii pensiunii, obositi si doritori de caldura am ramas din nou surprinsi. Dar despre toate celelalte va povestesc mâine seara pentru ca acum fug rapid la somn!