Nu cer decat speranţa...(3)

Din păcate contul este în continuare pe zero. Urmează o reorientare! Nu ne dăm bătuţi indiferent de situaţie. Trebuie să facem ceva, trebuie că aia mică să se facă bine. Este o situaţie extrem de complicată pentru noi şi pentru viitorul nostru. Cu ajutorul lui Dumnezeu o să trecem peste tot şi o să ajungem şi noi la capătul acestei curse infernale cu viaţă. În joc este dorinţa noastră de întemeiere a unei familii! Mergem înainte cu toate forţele, cu toată puterea noastră de fiinţe umane!

Nu cer decat speranţa... (2)

Ieri, 18. Ian., am apărut şi în ziar! Este un lucru important pentru noi, fiind nevoiţi să ne zbatem pentru fiecare bănuţ. Este o cauză dreaptă, o cauză pentru speranţa noastră. În cursul zilei de mâine am să ajung şi la bancă pentru a scoate un extras de cont să vedem ce sumă s-a strâns până acum. Sperăm să avem surprize mari (plăcute)! Nu sunt mulţi oameni cu bani, iar cei ce au bani mulţi nu prea ajută (eu unul aşa cred). Aşa că speranţa noastră nu stă în cei cu mulţi bani, ci în oamenii ce cunosc viaţa în adevăratul ei sens. În oamenii ce au fost atinşi şi marcaţi de probleme şi acum realizează prin ce trecem noi.

În această postare doresc să mulţumesc şi a celor oameni ce au dat like, share pe facebook la problema noastră şi au făcut-o cunoscută şi altora. A fost un gest frumos şi vă mulţumim mult! Mulţumim şi a celor persoane ce ne susţin şi ne vorbesc atât de frumos pe messenger, e-mail, facebook!

Aceasta campanie continuă! Aia mică trebuie să se facă bine!

Link către articol: http://www.monitorulvn.ro/articole/povestea-unei-tinere-nenorocite-de-sistemul-medical-romanesc_2_121600.html

Cont bancar: RO 86 RNCB 0748095184040001 deschis la Banca Comercială Română Galaţi, Sucursala Port.

Jurnalul Străzii/Freedom Writers

www.cinemagia.ro

Aşa cum v-am spus, acest weekend a fost rezervat statului în bârlog. Nu ne-am uitat la foarte multe filme, am ales să privim două şi bune. În seara asta am ales să vă vorbesc despre Jurnalul Străzii. Hilary Swank a jucat fenomenal, fiind obişnuit cu duritatea ei, în acest film şi-a arătat şi a cea parte feminină ce te impresionează şi te seduce până la lacrimi. Filmul descrie încercările unei profesoare de a aduce pe calea ce bună nişte copii din cartiere rău famate, făcându-i să fie uniţi indiferent de rasă şi culoarea pielii, riscându-şi în acelaşi timp şi căsnicia. Fenomenul din spatele acestui film este Jurnalul Annei Frank, jurnal ce îi face pe elevi să înţeleagă prin ce au trecut evreii în cel de-al doilea război mondial. Jurnalul Annei Frank este citit de fiecare elev şi aceştia prind drag de personaj şi încep să îşi compare propria lor viaţă cu cea a Annei Frank. Referitor la această carte/jurnal am doar cuvinte de laudă şi abia aştept să o citesc, imediat ce pun mâna pe ea. În mare parte nu am la inima evreii, dar asta nu înseamnă că printre ei nu sunt şi oameni ok. Filmul este "bestial", profund şi ameţitor. Sunt momente în care îţi vine să plângi şi alte momente în care râzi cu gura până la urechi. Vă recomand cu căldură să vedeţi acest film şi ulterior să citit şi acest jurnal.

Am încercat să văd şi Ultimul tango la Paris, dar neah... după primele cinci minute am oprit. Nu a fost pe gustul meu. Îmi pare rău Bia, dar nu a fost... Poate trebuia să mai aştept!