Incerc sa inteleg...

Acum suntem doi, iar asta nu face deloc lucrurile mai usoare din contra, le complica. Incerc sa inteleg cu ce gresesc eu, nu spun ca eu sunt fara greseala, pentru ca asta este inuman. Tot ce nu inteleg face parte doar din mintea mea, probabil mult prea obosita de atata aglomeratie a gandurilor. As vrea sa pot intelege de ce cand spune un lucru, nu ramane acel lucru spus? As vrea sa cred ca esenta lucrului trebuie sa ramana neschimbata, iar faptele sa ramana doar de conjunctura. Incerc doar sa ajut, sa ma fac util in viata omului de langa mine, sa fie puternic, sa acopere lipsurile mele.
Eu nu am avut posibilitatea ca in viata mea cineva sa ma sprijine, sa-mi ofere prilejiul sa vad viitorul. Alegerile mele au fost primordial incercari. Incercari de cele mai multe ori esuate, ajuns la o maturitate ce as da orice sa pot da timpul inapoi. Asa ceva nu se mai poate. De multe ori gresesc, exprimandu-mi ingrijorarile cu o voce prea rastita, dar asta nu da motiv de acuzatie, ci doare trebuie sa fiu si eu inteles. Cer prea mult...
As vrea ca totul sa fie bine, sa inteleaga ca tot ceea ce imi doresc e sa se mandreasca cu ceea ce este ea, ca oamenii din jurul ei sa fie mandrii de ea. Multi dintre voi, eu, ea sau tu, poti spune ca oamenii nu conteaza. Tin sa te contrazic, cititorule, oamenii suntem noi, traim intr-o societate, padurile ne ofera libertate deplina si frau liber imaginatiei doar in weekendurile aglomerate de oras...Restul se rezuma la societate, la oamenii din jurul nostru.
Sunt prea complicat ca ea sa inteleaga acum, probabil intr-o zi. Cred ca-si merita porecla: "aia mica!"
O seara buna, Cititorule!

Be a Fan