luni, ianuarie 16, 2012

Ce alegem...ce!?

Poza preluata.
Nu sunt doctor în istorie şi nici în economie. Nu mă dau cunoscător, dar ceea ce azi se întâmplă în lume e clar, se pregătesc corporaţiile de război, de conducere totală, de globalizare. Eu aşa văd lucrurile şi cine doreşte să mă contrazică, o poate face liber. Întâlnim azi la tot pasul lozinci, manifestaţii, ciocniri violente între armate şi oameni ce îşi cer drepturile. Ne pregătim, prin conflict şi manipulare, de ceea ce se doreşte a fi globalizare. Ce înseamnă aceasta globalizare şi cum văd eu lucrurile:

Globalizarea trebuie să fie altfel de cât ne închipuim noi. Statul nu îşi mai are loc în peisaj. Trebuie să fie altceva, un alt ordin mondial. Structurile par să fie noi şi credibile în faţa oamenilor. Imaginaţi-vă următorul lucru: Casele de Gladiatori, aveau câţiva biciuitori, paznici şi un singur conducător. Cam aşa o să fie şi în această nouă ordine mondială. Doar că paznicii sunt înlocuiţi de tot ceea ce înseamnă mass-media (aceasta o să îngrădească viziunea umană asupra realităţii), biciuitorii vor fi nişte "şefi" mai mici ce vor conduce popoarele pe drumul ales de "acţionarii globalizării", conducătorul suprem fiind înlocuit de aceşti acţionari ai globalizării. Economia lumii este pe marginea prăpastiei nu pentru că nu se mai poate, ci pentru că aşa vor ei. Consumul trebuie să fie maxim, trebuie să consumăm maxim! Din acest motiv maşinile de spălat nu mai ţin 20 de ani. Trebuie să înţelegem că nu mai suntem de mult trataţi uman, ci doar ca simpli consumatori. Precum acele vaci ce trebuie să mănânce şi să dea lapte. Aşa suntem şi noi în acest moment. Ei bine, aceste lucruri au ajuns la apogeu şi ei ştiu lucrul ăsta şi acum trebuie să treacă la următoarea etapă... Au nevoie de altceva! Au nevoie de dezvoltare maximă, au nevoie să iasă din acest spaţiu numit TERRA! Ceea ce spun aici este simplă mea gândire! Eu aşa văd lucrurile! În 10 ani, 100 de ani... nu ştiu, cert este că aceste lucruri, aceste întâmplări sunt clare. Asta se doreşte. Să nu cumva să aveţi impresia că mai este că acum 100 de ani! Magazinele mici de acum 100 de ani, au devenit corporaţii şi au nevoie de dezvoltare continuă.
Ai impresia că ai libertate, dar democraţia de fapt te îngrădeşte şi mai rău. Te manipulează, îţi dă voie să vorbeşti şi din păcate nu ai cui. Îngrădirea este maximă în această democraţie, de pe întreaga planetă! Suntem manipulaţi după bunul lor plac.


Nu ştiu ce să aleg: Dictatura, monarhie, statul ăsta de drept "depravat". Am ajuns prea târziu în democraţie, am ajuns la final... Nu ştiu ce să fac şi cum să văd lucrurile, dar sunt sigur de un lucru: Nu ai în ce să speri pentru că nu există în cine să speri!

Voi ce speraţi? Ce credeţi că se întâmplă azi în lume? Suntem pe drumul descris mai sus de mine sau doar aberez!?

Mulţumesc,

Cosmin
P.S. Va provoc, daca nu aveti spatiu aici, sa scrieti chiar la voi pe blog si ulterior sa lasati un link in comentariu. 

Fără Violenţă!!!

sursa: www.evz.ro
Sunt total împotriva acelor manifestanţi ce au devastat Bucureştiul. Oameni buni, suntem oameni nu animale, nu suntem băştinaşi! La acest protest sângeros nu au participat huligani, ci băştinaşi. Am văzut imagini cu bănci din parcuri arse şi cum aceşti băştinaşi dansau în jurul focului. Nu este normal. Nici eu nu mai suport sărăcia şi dispreţul cu care sunt tratat în fiecare zi, dar nu cu pumnul, piatră, bată se rezolvă problemele! Sunt conştient că aceşti conducători merită o soartă cruntă, judecaţi şi trataţi cu acelaşi dispreţ cu care ei ne-au tratat. Oameni buni, luptăm să înlocuim ce!? Să înlocuim cu ce!? Nu avem cu ce! Toată clasa politică este compromisă pentru că nu suntem conduşi din interior. Lucrurile sunt aşezate pe plan mondial şi nimeni nu are putere să facă nimic. Se doreşte cu un deosebit interes asuprirea popoarelor şi transformarea acestora în simpli sclavi pe care să îi poată manipula şi folosi (câţiva conducători) după bunul plac. Nu ştiu dacă sunt masoni/evrei, cert este că se pregătesc de globalizarea totală! Oameni buni, ne luptăm degeaba! Ne luptăm cu umbrele noastre! Referitor la cei ce au participat la protestele din seara asta (15. Ian.2012) doresc doar să mai spun atât: felicitări celor ce au fost paşnici, iar pentru cei ce au distrus, am doar cuvinte josnice şi dispreţ. Tot noi plătim pentru ceea ce voi aţi stricat! Dacă ne dorim să facem ceva, nu facem aşa!

Dar..

Ne-am dorit democraţie, asta avem!

sâmbătă, ianuarie 14, 2012

Program de weekend

În acest weekend ne-am propus să ne liniştim, să uităm de toate. Oricum, fiecare ban contează în aceste momente aşa că planul e bine intenţionat. Eu am să lucrez puţin pentru licenţă, aia mică are şi ea câte ceva de făcut pentru la facultate şi apoi începem maratonul filmelor. Afară este frig şi nu avem şanse de plimbări, posibil doar puţin după-amiază, în faţa blocului. Încă de aseară am început căutările şi am găsit filme destul de bune şi iată la ce ne vom uita: 
Primul film: Freedom Writers. Cum încă nu am văzut filmul, nici nu pot face o descriere. Aşa că am să mă folosesc de descrierea de pe Cinemagia. Vă mai pot spune nota de pe imdb (7.4). Mulţi spun că acest film merită 10, dar notele pe imdb nu sunt date doar pentru poveste, este un întreg proces (imagine, coloană sonoră etc) Cert este că filmul merită văzut!

Regizorul Richard LaGravenese aduce în prim-plan proiectul „The Freedom Writer's Diaries: How a Teacher and 150 Teens Used Writing to Change Themselves and the World Around Them”, scris de profesoara Erin Gruwell, împreună cu elevii ei. Ceea ce încep să scrie elevii „periculoşi” este o odisee împotriva ignoranţei, a neînţelegerii şi a forţelor negative din propriile vieţi, ce le va deschide ochii şi-i va învăţa să devină eroii propriilor vieţi.Cinemagia
Al doilea film pe care dorim să îl vedem este Last tango în Paris. Film despre care am auzit pe blogul Biancăi.

Paul e un american de vârstă mijlocie, care se mută la Paris la puţin timp după ce soţia sa se sinucide. Întâmplător, o întâlneşte pe tânăra franţuzoaică Jeanne, alături de care are o relaţie predominant carnală, dincolo de canoanele expresivităţii erotice ale vremii. Relaţia lor intensă contrastează cu amorţeala şi indiferenta celor din jur, mai ales la adresa suferinţei lui Paul. Pe lângă intimitatea pasională dintre el şi Jeanne, filmul se axează şi pe sentimentele de vinovăţie ale lui Paul faţă de trecutul şi soţia sa, lucruri care ies la iveală cu prisosinţă în celebrul monolog pe care el îl ţine la mormântul soţiei. Deşi celebru mai mult pentru numeroasele scene explicite de sex, Last Tango în Paris e memorabil din multe aspecte, de la tematica abordată la muzică, nominalizata la premiile Grammy.Cinemarx
Acesta este programul nostru de weekend. Închişi în casă, cu o cană mare de cafea, lângă brad (pentru că încă nu l-am desfăcut) uitându-ne la filme!
Vă dorim tuturor un weekend minunat şi liniştitor!