Ba si mai mult de atat, oamenii aceia erau mai fericiti decat cei din timpurile moderne. Aveau timp! Natura le dadea totul, toata hrana de care aveau nevoie, astfel incat aveau timp sa se ocupe de arta, de pictura peretilor si a ceramicii, de prelucrarea unor metale. Astfel se si explica nivelul tehnologic extraordinar la care ajunsesera. Exista in muzee obiecte ale culturii numite Gumelnita absolut halucinante. Nu ma refer numai la anumite vase de ceramica rituala, exceptionale, care indica o spiritualitate avansata, ci si la obiecte facute de ei cu o ingeniozitate formidabila. E suficient sa va spun ca stiau sa faca, in lemn sau in ceramica, imbinari de tip nut-feder, iar lucraturile in os depasesc orice va imaginati. Nu-si bateau prea mult capul cu dobandirea hranei, si asta le dadea timpul sa... gandeasca. Erau perioade cand mancau mai mult peste, perioade in care mancau scoici, perioade in care mancau carne de animale, dupa cum erau anotimpurile si conditiile. Era un comportament de tip oportunist. Nu se omorau cu munca. Erau in schimb foarte ingeniosi. Jumatate in gluma, jumatate serios, putem spune ca nu munca l-a creat pe om, asa cum ziceau unii, ba dimpotriva, progresul decurgea din faptul ca aveau timp. Cliseul acela al omului preistoric, primitiv, barbar, este spulberat. In locul lui se contureaza imaginea unui om foarte asemanator cu noi, cei de-acum, care actiona la fel, gandea la fel, simtea la fel. Diferenta majora consta in relatia acelui om al preistoriei cu natura.
Te simti mai fericit decat un om al preistoriei?
5 comentarii:
eu nu stiu daca erau asa fericiti...tot stresul ala: ma mananca vreun animal salbatic daca ies pana afara sa-mi "usurez basica udului?", vaaai, am ramas insarcinata...oare voi avea cu ce sa-mi hranesc copilul?, ce frumos! a venit iarna! oare voi supravietui iernii? voi gasi destula mancare pe sub zapada? voi vana destul incat sa nu mor de foame? voi ingheta in spatele copacului asta unde astept sa apara vreun cerb ca sa-l vanez?
eu clar ma simt mai fericita decat un om preistoric: n-as putea trai fara cafea, hartie igienica si un adapost fara insecte, soareci si alte taratoare!
Oana, argumentele tale sunt destul de sustinute datorita tehnologiei si serv. din ziua de azi...DAR, in ziua de azi, oamenii muncesc zi noapte pentru o bucata de paine, pentru bani de lemne/gaze etc. Oamenii din ziua de azi se confrunta cu problema timpului. Sunt oameni care se vad doar noaptea printre picaturi, prin patura... Evolutia noastra se pare ca este doar o involutie. Nu crezi?
Nu cred ca oamenii aia lasau totul pana in pragul iernii. Eu cred ca se pregateau din timp, asa cum o facem si noi. Nu cred ca oamenii aia isi faceau probleme unde aveau sa doarma, natura le oferea tot ce aveau nevoie. E ok, nici eu nu as putea sa traiesc in preistorie avand in vedere nivelul de azi. Eu nu am intrebat daca noi am putea, ci daca ei erau sau nu mai fericiti decat noi.
si eu credeam, asa ca si tine, ca oamenii, o data cu tehnologia, au pierdut capacitatea de a se bucura de lucruri simple si curate. si, prin urmare, sunt mai nefericiti.
asta pana cand am vazut un documentar pe Animal Planet sau Discovery (nu mai stiu) despre bivolii de apa din Africa (Doamne, sper din tot sufletul sa nu zic prostii, dar parca asa era). anyway, se intrebau oamenii de stiinta de ce bivolii din salbaticie aveau rata de viata mult mai scazuta decat cei care erau inmultiti in niste "ferme". si de ce cei din salbaticie se molipseau foarte usor de nu stiu ce virus. si au ajuns la concluzia ca toate astea se intamplau din cauza stresului fantastic la care erau supusi cei din salbaticie.
ca s-o scurtez (deja am abuzat de blogul tau) cred ca problemele pe care le aveau oamenii preistorici erau cu mult mai grave decat cele din ziua de azi. la urma urmei erau probleme de viata si de moarte...literally...
in ceea ce priveste oamenii care nu-si traiesc viata decat printre picaturi...well...e vina lor. viata mea nu e asa.
Nu abuzezi de blog, stai linistita.
Oana, iti sustin parerea. Oamenii de atunci se confruntau cu o problema majora:viata sau moartea. Toti luptau pentru supravietuire. Dar e asa si nu e asa... Asa cum este scris si in postul meu, oamenii aveau mai mult timp pentru a gandi pentru ei, pentru a face ceva pentru ei. In zilele noastre, majoritate (sunt si raritati ca tine) nu au niciodata timp pentru ei. Timpul lor inseamna doar munca- munca. Chiar daca traim intr-o continua evolutie... asta de azi, oamenii tot nu au scapat de problema timpului, ci au accentuat.
fiecare sacrifica ceva pentru a-si atinge scopurile si unii aleg sa-si sacrifice viata personala. sunt oameni ambitiosi, foarte capabili si foarte dornici sa-i atinga potentialul maxim.
mai sunt si oameni ca mine, lenesi, "impinge-ma sa cad", care gasesc bucurii in lucruri mult mai putin importante: o sueta cu prietenele la cafea, o dupa amiaza de leneveala....
dar si unii si altii aleg stilul de viata care ii face fericiti. asa ca eu nu i-as plange nici pe unii si nu i-as judeca nici pe ceilalti.
Trimiteți un comentariu