2012-Universul calatorului LA MULTI ANI!

În primul rând doresc sa îti urez un sincer si întelept La Multi Ani gândule si cititorule! Fie ca acest nou si proaspat an sa îti aduca animatie în suflet si imaginatie în gândire! Prosperitate în buzunare si în seiful de sub saltea si tarie în fizicul ce-l porti mereu dupa tine!

Tocmai ce am terminat selectia la poze si pot spune cu mâna pe inima ca mi-au ramas sentimente adânci înfipte în zona pe care tocmai am calcat. Aceste locuri mi-au trezit interesul înca de la primele cautari pe net, înca de când am auzit vorbe despre Bucovina. Am vrut sa vad de ce oamenii vorbesc atât de frumos despre aceste zone - si m-am convins! Aceste zone sunt calme precum citim despre bunatatea lui Dumnezeu în biblie. Oamenii de prin aceste locuri sunt mult diferiti de oamenii pe care eu îi cunosc. Locurile parca sunt marcate de ceva divin si te fac sa îti iei gândurile de la cele rele si sa traiesti în frumos, în armonie. Aceste zone frumoase sunt în România, nu-nu este vorba de România normala a lui Tiriac. Aia este doar o vrajeala televizata, un mesaj de marketing.

Aceste zone nu au nevoie de marketingul lor pervers! Aceste zone se lasa vazute de oamenii ce merita acest lucru. Vatra Dornei si zonele de lânga sunt locuri de poveste! Locuri pe care le atingi/le pasesti odata si îti doresti sa o faci si a doua oara si tot asa... pâna ajungi la visul de a te muta acolo. Dorinta pe care noi deja o avem. Mi-as dori sa scriu despre lucruri urâte, dar pur si simplu nu am ce! Mi-as dori sa scriu despre drumurile de acolo, despre primar, despre unele gropite, dar nu am ce. Nu pentru ca drumurile de acolo sunt perfecte, ci pur si simplu privelistea si tot ce e acolo îti ia gândul de la lucrurile normale. Înca de la plecare am avut deschide si nu m-am grabit deloc sa ajung. Stiam ca acea zona ma asteapta asa ca nu ne-a luat decât 8 ore sa ajungem. Pe drum nu vedeam deloc zapada si asta îi facea pe toti ceilalti nervosi si iritati. Se asteptau la niste dealuri pline de noroi. Eu cât si aia mica stiam ce o sa gasim acolo pentru ca noi nu doar ca am citit despre aceste zone, ci le-am penetrat cu toata fiinta noastra! Imediat ce am intrat în Bucovina, parca s-a schimbat aerul. Si sa nu omit -

ne-am oprit si la Hanul Ancutei (cei ce au citit Sadoveanu stiu despre ce vorbesc). Hanul arata la fel ca în vechiul timp prafuit, chiar daca a suferit mutari si renovari si îmbunatatiri. Lautarii stau la loc de cinste si uneori mai coboara de pe a lor minunata scena si vin la urechea ta pentru a îti mai cânta o melodie de drumetie. Te citesc în ochi ca esti un calator pierdut în zona si te face înca de la intrare sa te simti bine. Recomand tuturor ce ajung prin aceste zone sa treaca pe la Hanul Ancutei. Pentru cei ce nu au GPS, Hanul Ancutei se afla la 27 de km de Roman spre Gura Humorului, fiind imediat pe stânga. Nu aveti cum sa îl ratati, fiind parcarea plina si hanul destul de mare!

Dupa ce am plecat de la han am mers mai departe spre destinatia noastra. Lautarul cel vesel ne-a condus pâna la usa si ne-a urat drum bun cu rugamintea ca la întoarcere sa mai trecem pe acolo. Lucru ce l-am si facut, dar de el nu am mai dat. Posibil era schimbul II:)

Gura Humorului este o statiune minunata. O statiune frumos ornata de sarbatoare! Am trecut repede prin acesta frumoasa galaxie a culorilor si ne-am continuat drumul prin frumosul univers bucovinean cu destinatia finala Vatra Dornei!

Am ajuns undeva dupa orele 21, plecati de pe la 12 din Galati. Dupa mai bine de 400 de km ne aflam la destinatie. Zapada era si ea prezenta asa ca toti s-au linistit. Zonele se lasau acoperite de întuneric asa ca nimeni nu a avut mare lucru de vazut, dar imaginatia cred ca si-a jucat bine rolul. Ajunsi în fata portii pensiunii, obositi si doritori de caldura am ramas din nou surprinsi. Dar despre toate celelalte va povestesc mâine seara pentru ca acum fug rapid la somn!

Be a Fan