vineri, decembrie 21, 2007

Am lasat in urma...

Ma trezesc in fiecare dimineata intr-o speranta trecuta. Am devenit un fel de dictator, un om rau. Imi doresc tot mai mult sa fiu singur, sa-mi vad de munca, sa castig tot mai mult. Nu stiu unde am sa ajung in felul asta, nu cred ca undeva bine. Am inceput sa-i urasc pe toti din jurul meu, sa-mi pierd incredere in mine si in ei. De foarte multa vreme nu mai am incredere in ceea ce inseamna partea feminina, a murit acest lucru.
Iubesc si nu iubesc. Simt anumite trairi si imi place, imi place sa fiu cautat de persoana draga mie, totusi atunci cand se intampla vreu sa fiu din nou singur. Nu ma mai inteleg de foarte mult timp, am inceput sa fiu un strain cu mine. Mi-e dor de mine!
Azi am primit o veste cutremuratoare, o surpriza pentru mine, un fel de cadou de Craciun. Nu stiu daca sa cred sau nu. Probabil, defapt cel mai probabil, nici nu am incredere in mine ca am sa reusesc. Ma las iar in mainile viitorului, ehh destinului. Este un pas mare, a mai fost unul asemanator si nu a fost decat o minciuna. Cel putin asa am preferat sa cred in momentul ala. Poate chiar a fost ceva sincer ca nu este si ca totul s-a intamplat in voia Lui. Sper, da sper de data asta sa fie real, sa nu fie iar o catastrofa in mainile mele, in inima mea. Prefer sa nu divulg acum acest lucru, o sa-l spun la momentul potrivit.. ATUNCI CAND SUNT CU ADEVARAT SIGUR.
Simt ca este o persoana deschisa si ca nu isi doreste sa fie doar de complezenta, un artificiu al acestei generatii... Ma scufund intr-un vis de mult uitat, imi doresc si nu-mi doresc sa fie adevarat. Poate am incetat sa mai cred in mine, in puterile mele de a avea ceva concret. M-am obisnuit sa traiesc pe jumatate, doar cu mine.
Am renuntat la multe in viata asta, chiar intr-o perioada si la parinti... Am vrut sa fiu pe picioarele mele si nu a rezultat decat a fi un esec total. Sperantele ca poti realiza langa cineva ceva este greu de infaptuit. Am sperat si m-am ales doar cu o suferinta a dracu de grea. Incetez mereu sa-mi mai expun sentimentele pe tava, ma repet.. SUNT SIGUR! Cu timpul incep sa realizez ca locul meu este aici, in inima mea, langa ea... Poate ca doar vreau sa ma eliberez de atata stres trait intr-un trecut ce parca inca mai este ros de prezent. Am impresia ca ma pot razbuna pe ceea ce s-a intamplat, dar nu merita.
Usor, usor vin sarbatorile, saptamana viitoare probabil o sa fiu undeva in centrul tarii. Am sa cunosc niste oameni ce la telefon mi-au parut simpatici, cu bune si rele. Nu stiu daca ma simt pregatit pentru acest pas, nu mai sunt de mult pregatit. Ma simt cu garda jos insa, sper sa fac o impresie buna. Am sa traiesc, sa sper asta.

1 comentarii:

Kolonelul spunea...

Cosmin, eu zic ca Sarbatorile - am convingerea ca tu intelegi cu adevarat ce inseamna, de fapt, Sarbatorile - sunt un bun prilej de analiza personala. Unde esti/suntem. Pentru ce traim, dar, mai ales, pentru ce ar trebui sa traim, sa alergam, in numele carui ideal ne irosim ani din viata si, in final, viata insasi.

Nu fi trist de sarbatori. Daruieste cu drag ce ai de daruit. Te saluta,

Kolonel Voiculescu