marți, octombrie 23, 2007


"J'ai compris tous les mots, j'ai bien compris, merci Raisonnable et nouveau, c'est ainsi par ici Que les choses ont changé, que les fleurs ont fané Que le temps d'avant, c'était le temps d'avant Que si tout zappe et lasse, les amours aussi passent"
3:50 A.M - 23. Oct. - Telefonul se roteste pe masa, melodia rasuna in toata casa, vine iarna iar un vis nu imi da pace. Trag patura pe mine pana peste cap, nu vrea sa se opresca... Raspund, o voce imi incalzeste dimineata. Mi-e frica, mi-e frica sa nu sufar iar, mi-e frica sa nu fie iar o iluzie. Vreau sa cred in noi, in mine, in tot, dar ceva imi spune ca am sa sufar iar. Un vis, ce s-a spulberat in doua anotimpuri, un gand si-o lacrima... J'ai compris tous les mots... Indraznesc sa ma ridic din pat si raspund repede la telefon...Ce inima calda, ce dorinta, cata daruire... Imi doresc un singur lucru, fericire... Imi este greu sa realizez cum de toate se intampla asa. Mi-e frica.. poate chiar si de umbra mea. Un vis meschin mi-a amintit de acele vremuri cand copil eram, iubeam cu toata fiinta mea. Am fost doar un copil ce isi dorea ca si acum sa existe, sa fie fericit, sa fie tandru, sa se lase purtat de valurile iubirii in pasi de dans. Acele vremuri au trecut, o amintire imi zdruncina existenta pana in maduva oaselor. Mi-e frica, de mine, de noi, de voi. Imi doresc sa daruiesc, imi doresc sa traiesc prin ea, prin noi...
Nu stiu cat de mult apreciez lucrurile in viata asta, probabil sunt doar un copil egoist, nu stiu, nu imi gasesc linistea decat in acele vise, cand totul era rau si nimic nu putea schimba asta. Imi doresc sa ma las iar purtat de val.. Offf .. mi-e dor, da mi-e dor. Mi-e dor de fiinta mea..
Din ce scriu mai mult, incep sa ma descopar pe mine, sa fiu eu, sa ma las purtat 240 km sau poate chiar mai mult. Nu stiu de ce nu pot uneori sa inteleg ca trecutul nu are nicio treaba cu prezentul, nu stiu... probabil raspunsul se afla undeva in inima mea, care a ramas undeva ascunsa, zidita in terori ale existentei mele trecute, betoane murdare varsta peste ea.. Mi-e dor de inima mea de copil.
Ma ridic usor din pat, imi aprind o tigara. Linistea din casa ma face sa aprind din nou bricheta. Imi iau repede laptopul in brate si dau drumul la muzica.. Melodia mea preferata porneste inca de cand am deschis computerul.
Afara ploua marunt cu stropi reci. Iarna se asterne usor peste noi. Vin sarbatorile... eu unde am sa fiu?
Of cat de dor imi este...
Ma las purtat acolo langa tine, in inima ta, in inima nostra.. mi-e dor de mine, de noi, de tine..
Timpul ma preseaza, in dimineata asta am test. Sunt un om ce isi face temele la timp, un om bine organizat cu unele escapade,ca deh viata este o escapada a realitatii virtuale in care traim.
Ma grabesc sa ridic dosarul din geanta...
O dimineata firbinte...
Mi-e dor... si Te Iubesc!

0 comentarii: