Timpul

Articol atasat la postul Anaayana : Unde sta timpul liber?

Dupa 2012, planeta Pamant va translata intr-o noua dimensiunePlaneta Pamant se manifesta ca un imens circuit electric. Exista un fel de cavitate electromagnetica situata intre Terra si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanta de suprafata pamantului.Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice terestre au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann intre anii 1952 - 1957, si ele permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei noastre."Bataile inimii" Pamantului se accelereaza Rezonanta Schumann este prezentata de geofizicienii contemporani drept "bataia inimii" planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constanta de 7,8 Hz timp de mii de ani. Insa incepand cu anul 1980, s-a observat o accelerare, mai intai lenta, apoi din ce in ce mai rapida (dupa 1997), pana cand a atins astazi valoarea de 12 Hz. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe planeta noastra sa corespunda de fapt cu numai 16 ore reale, in termenii timpului terestru. Pare o explicatie destul de plauzibila pentru criza acuta de timp cu care ne confruntam la ora actuala... Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masura ce ne apropiem de "Punctul Zero", care corespunde inversarii polilor magnetici ai Pamantului. Caci daca 24 de ore ale zilei reprezinta inca, la ora actuala, 16 ore efective, diferenta dintre acestea se va mari exponential, astfel incat la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii il situeaza la sfarsitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sunt incalculabile si sfideaza orice imaginatie: intreaga planeta si toti locuitorii ei vor trece intr-o alta dimensiune!Cresterea frecventei de rezonanta Schumann se traduce prin scaderea progresiva a densitatii planetei, fenomen ce a fost observat si identificat de clarvazatorul brazilian Triguerinho, inca de la inceputul anilor '80. Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbari: simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronica, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degraba fanteziste decat minunate. Si mai cu seama, corpul uman devine din ce in ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasa are loc insa la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi reprogramat de Inteligenta Cosmica. Ca urmare, intuitia se dezvolta mai repede, ca si toate capacitatile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi incepe sa se deschida si chiar ochii fizici se transforma pentru a se adapta Luminii si frecventelor ei mult mai elevate.

Un gand intr-un gand

Dragostea... Multi ar descrie acest sentiment ca fiind fericirea totala, absoluta. Ma sperie gandul asta, ma sperie ca este doar un alt sentiment efemer. Am intrat direct in subiect si v-am prins ca v-ati prins ca asta este lucru ce ma sperie cel mai tare. Da, asa este. Ma sperie gandul ca acest sentiment este doar un sentiment efemer lipsit de originalitate cu trecerea timpului. Este ceva frumos la inceput, cu sfarsituri macabre. O bataie de joc pentru unii.

Apropo de unii.

Multi se lasa pacaliti de acest sentiment si ia initiativa sa se lase purtati de vanturile rosii ale iubirii pana la cer si inapoi. De cele mai multe ori inapoi ajung cu o viteza asa de mare incat raman cu rani sufletesti pe viata. Lovitura este atat de puternica incat privirea demonica de apoi l-ar speria si pe dracu. Probabil in situatia asta sunt si eu. Ma sperie gandul ala ca iar as putea sa traiesc ceva ce nu are decat sa se sfarseasca. Dupa ce am investit milioane de sentimente ma aleg cu un pumn de tarana uscata.

Am deschis acest subiect pentru ca buna mea amica virtuala Ayana a avut initiativa sa deschida un post despre iubire. Nu, numai cred in asa ceva sau poate mai cred dar nu cu asa mare tarie. Inca ma mai las uneori purtat de frumoasele valuri ale iubirii (ce frumos suna). Am incetat sa mai cred ca ceea ce am scris atunci mai sunt senimente valabile. Traiesc intr-o alta lume, o lume a mea. Este frumoasa. Sunt indragostit. Nu ma mai las asa usor condus de vise. Sunt mai cu picioarele pe pamant.

Credeam ca acest lucru nu avea sa se mai intample niciodata. La inceput, acum mult timp (pentru mine), am crezut in mine. In ceea ce vad.

Iubirea este un sentiment ce se poate renaste?

Cred ca fiecare iubire este diferita. Iubirea are mai multe capitole. In copilarie traim iubiri de inceput cand invatam si ne obisnuim cu durerea lasata in urma loviturilor zdruncinatoare de pragul de sus. Apoi traim iubiri adolescentine, ce ne poarta pe cai albi acoperiti cu matasuri scumpe. Aici loviturile incep sa-si puna aprenta pe un timp ce urmeaza sa vina. Intr-un final multi dintre noi ne gasim alesul/aleasa si traim fericiti pana la adanci batraneti impartiti intre casa-munca-copii. Un sentiment destul de straniu avand in vedere ca traim intr-o lume a vitezei. Oamenii tind mereu spre altceva. Spre fericire spun ei. Ei bine eu urmez sfatul lui Tudor Chirila "Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata" Frumos as spune, chiar adevarat. Merita sa alergam toata viata pentru a fi fericiti?

Traim pentru a ne imparti sentimentele,lucrurile. Singuratate pe mine unul ma distruge. Nu-mi place deloc. Am incercat acest lucru, nu pot. Asa ca o sa iubesc, o sa-n cerc sa renasc. Am renascut...

Anotimpuri

Sfintit e inceputul,si scrisa-mi este soarta,
Spre chinurile vietii,deschisa este poarta,
In suflet primavara,si-n ea copilaria.,
Natura ma invata,ce este armonia,
Cand anii au trecut,in pas de carnaval,
S-a dus adolescenta,si trece primul val,
…………………………………………………
Cand rozul ce imbraca, a tineretii floare,
Un iures este trupul,sub razele de soare,
Sa dau ce e mai bun,este a mea menire,
Pe cei din jur sa-i vad,tablou de fericire
E plata dupa fapta,cand totul e normal,
Ca tare sunt ca stanca,si sunt acum pe val.
…………………………………………………………..
Cand rodul din belsug,petrece anotimpul,
Pe umeri grea e haina,si sora e cu timpul,
Rugina din copaci,o cerne iara-si vantul,
Cand galbenul covor, e una cu pamantul,
la cumpana din noapte, cand totul e real,
A mai cazut o frunza,a mai trecut un val , [
…………………………………………………
E iarna si e ger,eu sunt batran ca marea,
Peste intinsul apei,necunoscuta-i zarea ,
in sufletul prezent,cand retraiesc trecutul,
In linistite astept,spre viitor sarutul,
Si vuietul ma prinde,la margine de mal,
Eterna e cararea,s-a spart ultimul val.