Doua carti si restul bagajului

Editura: Cartea romaneasca
Anul publicarii: 1997
Nr. volume: 1
Nr. pagini: 238
Limba: Romana

Dincolo de Groenlanda, este cartea aleasa de aia mica pentru vara aceasta. Este o carte pe care eu am citit-o acum ceva timp si este extrem de frumoasa si de palpitanta. O carte ce duce fictiunea la granitele extraordinarului. Am citit aceasta carte la repezeala si rar pentru ca niciodata nu aveam timp, nu avem timpul necesar sa patrund in lume lui Eugen Serbanescu. Asa ca vara asta, la un Cocktail rece pe plaja, cu o palarie mare pe cap, aceasta carte o sa ii incante sufletul Mihaelei. Sper sa ii placa si sa guste aceasta carte asa cum trebuie.

Autor(i):	Ivan Sergheevici Turgheniev
Pret:	19,90 LEI
Editura:	Litera
An aparitie:	2010
Nr. pagini:	256 pagini
Colectia:	Bestseller international

Eu o sa intru intr-0 lume ruseasca. O sa imi dedic berea pe scrieri rusesti cu nume rusesti. Ma las dus de Turgheniev in lumea lui. Spre deosebire de aia mica, mie imi plac numele rusesti. Sunt extrem de sonore si impunatoare. Au un caracter aparte precum muzica italieneasca, precum dansurile de la Rio. Asa ca vara asta am sa ma asez si eu confortabil pe prosop (dupa o baie in mare) si am sa imi las imaginatia patrunsa.

Romanul lui Turgheniev, in afara de frumusetea artistica, e remarcabil si prin faptul ca iti pune mintea la contributie, iti da de gandit, desi prin continutul sau nu rezolva nici o problema, ba chiar pune in lumina nu atat fenomenele daunatoare (distructive), cat atitudinea autorului fata de aceste fenomene. Iti da de gandit deoarece de la inceput pana la sfarsit e patruns de o sinceritate absoluta, emotionanta. Tot ce e scris in ultimul roman al lui Turgheniev a fost trait in cele mai mici amanunte; acest sentiment nu-si gaseste expresia in abaterile lirice, ci iese la iveala fara voia, fara cea mai mica intentie a autorului si anima povestirea obiectiva. Nici autorul nu-si da bine seama de sentimentele sale, nu le critica. Aceasta circumstanta ne ofera posibilitatea de a vedea aceste sentimente nemijlocit, in sinceritatea lor. Noi vedem ceea ce se intrezareste, si nu ceea ce vrea sa ne arate sau sa ne demonstreze autorul.
D. I. Pisarev

Va recomand tuturor sa iesiti pentru ca weekend-ul acesta si saptamana viitoare se anunta caniculare!!!

Portretul unui barbat imatur

O sa va vorbesc despre aceasta carte.
Up:
Am revenit cu o explicatie referitoare la postul meu. Azi, in timp ce munceam navigam si pe internet in cautarea unei carti interesante. Asa am dat peste aceasta carte fabuloasa (din descriere). Zilele astea incerc sa pun mana pe ea (costa circa 10 lei) si am sa revin cu cateva detalii, sper eu incitante. Pana atunci va las cu ochii pe descrierea facuta de libraria online.

Luis Landero e un scriitor important pentru spanioli şi foarte interesant pentru oricine: genul inteligent şi surprinzător, cu observaţii seducătoare, cu inovaţii într-ale sensibilităţii, cu o scriitură fină, vrăjită şi Aşa stau lucrurile şi în Portretul unui bărbat imatur, unde e vorba de confesiunea unui om tăcut, ajuns în spital, la şaizeci şi ceva de ani. Nu e un om sfîrşit, nu e un om norocos, nu e nici un om fără însuşiri – e doar un nehotărît, cu puseuri de măreţie sau de slăbiciune, paşnic încercat de iluzii, de tentaţia micilor jocuri de putere sau de avînturi ale afectivităţii. A fost portar la un hotel şi gazetar la o foaie de cartier, apoi a ajuns să ţină o papetărie, unde puteai găsi şi ceva cărţi sau reviste, inclusiv porno. Îi plăceau sporovăiala de la barul Maracaná şi bătrînii care se strîngeau în jurul vechilor prăvălii, nu-i plăceau „pungăşiile limbajului abstract“ şi „proxeneţii dicţionarului“ (cei „pentru care nu există frază unde să nu se lase cîteva cuvinte drept bacşiş“). Îl făceau să plîngă valsurile vieneze de 1 ianuarie, crimele ETA şi finalul lui Pretty Woman. Era un ateu nepracticant şi, uneori, se lăsa ademenit de jocuri absurde (de pildă, odată, sărise peste o bătrînă gîrbovită de pe stradă, ca peste un cal de gimnastică). Altminteri însă, mărturisirile lui sînt o suită de panseuri, portrete şi anecdote prin care banalitatea devine pur şi simplu miraculoasă.

De ce ar fi imatur un astfel de om? O jumătate de explicaţie o dă chiar el: „Viaţa suportă totul... Viaţa suportă pînă şi imposibilul. Şi atunci, cum să înveţi vreodată meseria de a trăi?“ Nu judecaţi! Fiţi maturi! Savuraţi!