Posibil de: Nicoleta Pîrlitescu
BOMBA ZILEI!
Am spus că ancheta în cazul Ţînţăreanu va continua. Mă ţin de cuvînt - şi iată o dezvăluire senzaţională: ANAF îl va urmări, inclusiv penal, pentru evaziune fiscală, pe Cristian Ţînţăreanu pentru neplata TVA la speculaţiile imobiliare datorate statului. Ţineţi-vă bine: 21.227.340 lei noi! Deci, speculantul Ţînţăreanu a uitat să dea aceşti bani, care v-ar fi asigurat pensiile şi salariile de mizerie.
Iar această sumă este doar pentru perioada 2004-2006! În timp ce, voi, oameni simpli, vă plătiţi cu chiu-cu vai angaralele, Ţînţăreanu nu-şi plăteşte taxele de miliarde şi miliarde de lei!
Poliţia, Garda Financiară şi Parchetul sînt sesizate acum în mod oficial de ziarul "Tricolorul" - să ne spună dacă în urma tranzacţiei Complexului "Prisma" către firma germană "Hornbach" (o suprafaţă de 15 ha), în valoare de 20 milioane de euro, au fost plătite către stat taxele, TVA şi impozitele aferente. Să nu uităm că 10 milioane de euro au fost luate de asociatul său Jose de Alvarez (răspunderea penală este a tuturor membrilor firmei, din care Cristian Ţînţăreanu deţinea 30%, Alvarez 29%, Industrialexport 27%, iar alte persoane fizice 14%); restul de 10 milioane de euro l-a luat banca (BRD), demostrîndu-se astfel că Ţînţăreanu a minţit la OTV cînd a zis că avea un credit de doar 50.000 de euro. Să dai 20 milioane de euro pe un complex falimentat în perioadă de criză miroase a spălare de bani şi evaziune fiscală. Ce face DIICOT în acest caz? Pentru o sumă mai mare de 10.000 de euro trebuie să se sesizeze şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.Pe lista datornicilor ANAF, regăsim nume sonore de mafioţi PDL sau care îl pupă în fund pe Băsescu:
- Adriean Videanu: 7.260.340 lei noi;
- Radu Berceanu: 987.200 lei;
- Elena Gabriela Udrea: 415.240 lei;
- Vasile Turcu: 17.823.100 lei;
- Ion Ţiriac: 4.874.250 lei;
- Zoltan Arpad Paszkani: 23.541.350 lei;
- Radu Moraru (042) - lupul moralist de la B1TV: 341.280 lei.
Iată informaţia bombă:aceşti indivizi, prin neplata TVA-ului, au prejudiciat statul, în perioada 2006-2008, cu suma de 3,7 miliarde de euro (?????). Pentru plata pensiilor şi salariilor bugetarilor era nevoie de 500 milioane de euro, în timp ce Guvernul Boc duce o politică de genocid, împreună cu Traian Băsescu, pentru o rată de la FMI de 800 milioane de euro. Deci, mai bine luăm alocaţia pentru copii, pensia amărîţilor care au muncit o viaţă întreagă decît să recuperăm 3,7 miliarde de euro (şi asta doar pentru 2 ani, căci ei fură de 20 de ani) de la îmbogăţiţii de peste noapte din TOP 300! Ruşine să vă fie!Între 2006 şi 2008, au avut loc 278.118 tranzacţii imobiliare, în valoare de 83.944.417.457 lei, iar TVA-ul pe care aceşti hoţi trebuiau să-l plătească era de 3,7 miliarde de euro.Aţi văzut, mafioţilor PDL-UDMR, că mai găsim soluţii să scoatem ţara din criză? De ce nu-i executaţi silit pe aceşti escroci şi îi nenorociţi pe cei care muncesc sau au muncit o viaţă întreagă? Cine-l ţine în braţe pe Ţînţăreanu? În afară de Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Călin Popescu-Tăriceanu, Silviu Prigoană, omul care conduce practic comuna Corbeanca este susţinut de procurori, poliţişti, politicieni corupţi. În curînd, numele lor. Am uitat Serviciile Secrete. Ţînţărene, .... Terenurile luate erau în extravilan, erau terenuri agricole... Cu complicitatea cui le-ai trecut în intravilan pentru a face acele speculaţii financiare? Te-au ajutat atît Mafia PSD, PDL, cît şi cea a PNL.În loc să avem produse alimentare româneşti, importăm tot felul de otrăvuri din străinătate.
Terenurile agricole au devenit sursă de îmbogăţire a zeci de Ţînţăreni, care nici măcar taxele şi impozitele la stat nu şi le plătesc.Ca reprezentant al ENERO s-a băgat pe lîngă "băieţii deştepţi din energie", cum le spunea Băsescu. Dar despre ENERO, API Construcţii, audierile de la DIICOT din 5 iulie 2007, audierile de la Procuratură în legătură cu moartea lui Mihai Erbaşu, veniturile de 300.000 de dolari pe lună de la "Prisma" şi multe altele, în numerele viitoare. Rugăm organele de anchetă să-şi facă treaba. http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/de-ce-ni-se-reduc-pensiile-cu
DATORNICI LA BUGETUL STATULUI
Potrivit ANAF, totalul datoriilor pe care marii contribuabili le au la buget la este de 8.69 de miliarde de lei. Firmele mici şi mijlocii cumulează datorii la stat de 9,88 miliarde de lei. Însumate, datoriile firmelor către stat ajung la 18,57 miliarde de lei ( 4,2 miliarde de Euro ) - aproximativ 3,4% din PIB.
http://www.money.ro/intern-1/top-10-cei-mai-mari-datornici-privati-la-stat.html
Lista datornicilor pe bugete la 31.03.2010 poate fi consultata aici:
http://www.anaf.ro/public/wps/portal/ANAF/Informatii/Infoagec/Bugstat
Datornici societati
18 mai 2010 –
Liderii pedelişti s-au înfuriat întrucât printre marii datornici la bugetul statului figurează şi firmele a patru miniştri din Cabinetul Băsescu-Boc. Este vorba despre societăţi în care sunt acţionari Radu Berceanu, Elena Udrea, Mihai Șeitan şi însuşi ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu. Firmele respective au datorii neachitate la bugetul de stat şi împotriva lor a fost demarată executarea silită. Iată cum cei care ne spun că trebuie să strângem cureaua şi să ne plătim taxele şi impozitele din ce în ce mai mari şi mai multe, chiar ei, actualii guvernaţi, sunt primii datornici la bugetul de stat.
Elena Udrea - DALLI INTERNATIONAL CO. SRL, la care sunt acţionari Elena Udrea şi soţul acesteia, Dorin Cocoş, datorează statului o sumă mult mai mică decât cele datorate de firmele colegilor săi. Cu toate că este vorba de doar 564 de lei, datoraţi de SC DALLI INTERNATIONAL CO. SRL bugetului de stat, şi împotriva acestei firme s-a început executarea silită. În februarie, după ce presa a scris despre aceste lucruri, Elena Udrea declara oarecum ameninţător la adresa celor de la ANAF: "Este o eroare a ANAF-ului. Să o regleze ANAF-ul cumva. Să nu mai apară pe site lucruri nereale!". In lista din martie nu mai apare acesta societate.
Radu Berceanu - SC AVI SRL din Craiova, care este deţinută în proporţie de 80% de ministrul Transporturilor, Radu Berceanu - datorează statului 450 de mii de lei
Mihai Șeitan ministrul Muncii - Guild Broker de Asigurare SRL în care Mihai Șeitan deţine 12% din acţiuni, cu datorii la stat de 245 de mii de lei.
Sebastian Vlădescu - EOL Renewable Energy, în care ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, este asociat într-o cotă de 25%. EOL Renewable Energy figurează ca executată silit pentru suma de 25.278 de lei. Despre această societate comercială se ştie că este producătoare de energie electrică şi că a obţinut anul trecut un contract gras cu primăria comunei tulcene Cerna, pentru construcţia Parcului Eolian Cerna. Alte societati: Boss Constructii, Consultanta SRL – 90% actiuni , etc.
http://www.cotidianul.ro/114834-Firmele_ministrilor_au_datorii_la_bugetul_de_stat
Moda anului 2010: insolventa voluntara
Majoritatea intreprinzatorilor cu firme mici si mijlocii (IMM) isi cer singuri insolventa, iar ulterior vin cu planuri de restructurare formale.
Adevarata miza este de a nu fi chemati in judecata de creditori, inclusiv de catre stat pentru impozite , deoarece potrivit art. 36 din legea 85/2006 toate demersurile judiciare si extrajudiciare sunt suspendate.
Datornici persoane fizice
26 Oct 2009
ANAF precizeaza ca persoanele fizice care au realizat tranzactii imobiliare cu terenuri construibile si constructii noi, care au caracter de continuitate, aveau obligatia inregistrarii in scopuri de TVA si platii TVA la bugetul de stat aferenta livrarilor.
Persoanele fizice care au achizitionat constructii noi si terenuri construibile in vederea utilizarii in scop personal nu au obligatia platii taxei pe valoare adaugata .
Lista celor 67 de nume de persoane fizice care datoreaza TVA pentru tranzactii imobiliare cu terenuri construibile si constructii noi (publicata de Agentia.org) cuprinde nume precum:
- Voiculescu Dan - 28.467.540,
- Paszkany Arpad – 23.541.350,
- Tantareanu Cristian – 21.227.340,
- Copos Gheorghe - 17.635.440,
- Oprisan Marian - 8.982.430,
- Iordanescu Anghel – 7.921.530,
- Diaconescu Dan – 7.877.620,
- Videanu Adriean – 7.260.340,
- Cocos Dorin – 3.865.500,
- Udrea Elena Gabriela – 415.240,
- Flutur Gheorghe – 3.212.700,
- Stolojan Theodor Dumitru – 1.121.420,
- Berceanu Radu Mircea – 987.200,
- Moraru Radu – 341.280 lei, ...etc.
In total: 914 milioane lei ( 223 milioane Euro ).
Vezi celelalte nume sonore la :
Top 10 cei mai mari datornici privaţi ( firme ) la bugetul de stat (lei) la 31.03.2010
Electroputere - Craiova (EPT) este controlat de firma saudită Al-Arrab Contracting Company, care deţine 86.28% din capital, şi este administrat de omul de afaceri Fati Taher. - 111.510.318
UCM Reşiţa – 85.323.238 - INET AG Elveţia 96% din actiuni, produce motoare si turbine. Suma reprezinta datoriile istorice de la momentul privatizării neclarificate
Hermes Impex Calarasi - 84.425.952 - infiintata in aprilie 2007 de cetateanul bulgar Ivan Zhekov, din Varna. Acesta a disparut si este cautat si de autoritatile din Bulgaria. Hermes Impex SRL avea sediu fictiv de functionare .Datoriile au fost acumulate intr-o perioada foarte scurta de timp, prin schema deja clasica a neplatii TVA la tranzactiile intracomunitare.
Petrochemical Trading - 79.224.929
Larika Impex Giurgiu - 69.118.609 - infiintata tot de un cetatean bulgar
European Food - 60.602.127 - cea mai mare firmă a fraţilor Micula
Flenco International Real Group Constanta 37.711.737 - firma înregistrată în 2006 de buzoianul de 23 de ani Cojocaru Cătălin Constantin - activităţi în agricultură
Agrisco Constanta - 36.249.154
Energoconstrucţia - 35.138.247
Lonelia Com - 32.831.723 - înfiinţata în februarie 2008 de Morad W. Ahmed (cetăţean irakian) şi Kianzad Behrang (cetăţean suedez)
Total 10 firme = 632.136.034 lei din datoria totala de 18,57 miliarde de lei a firmelor private .
Surse din ANAF au spus pentru money.ro că, în general, acolo unde vedem firme necunoscute care au acumulat datorii atât de mari încât să rivalizeze cu restanţele datornicilor istorici este vorba despre firme special create pentru ocolirea plăţii TVA pe produse provenite din spaţiul comunitar ( ex. Lonelia Com - înfiinţata în februarie 2008 de Morad W. Ahmed (cetăţean irakian) şi Kianzad Behrang (cetăţean suedez)).
http://www.money.ro/intern-1/top-10-cei-mai-mari-datornici-privati-la-stat.html
"Stiu ca sunt prost, dar cand ma uit in jur
prind mare curaj!"
UN "CLASIC" IN VIATA
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe
locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?
DAN PURIC
TOT CE VA DORITI!
Se afișează postările cu eticheta De pe net. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta De pe net. Afișați toate postările
luni, decembrie 13, 2010
De ce ne scad salariile!
Azi am primit un document foarte tare de la profu' de economie. Prea multe comentarii nu vreau sa am, prefer sa va las pe voi...
sâmbătă, noiembrie 20, 2010
duminică, octombrie 24, 2010
Stiati ca...!?
Atunci cand ne trosnim degetele defapt eliberam un gaz ce se genereaza pentru ca suprafetele articulare nu sunt perfect congruente si la miscari ample se produce vid, care extrage acest gaz, in deosebi azot, din fluidul articular, generand o mica bula. Acest lucru se intampla si atunci cand ne trosnesc genunchii.
duminică, septembrie 26, 2010
Si daca mor....trimit scrisoare
Site-ul este romanesc, cu o interfata foarte simpla, poate prea simpla. Ma gandesc ca este realizat de niste pusti, care in cateva saptamani o sa le piara acest entuziasm cu crucea de la capu' cetateanului roman. Dar daca totusi vor sa faca o afacere din asta, testamente si scrisori de adio, trebuie sa lucreze ceva mai mult la cum arata site-ul...
sâmbătă, septembrie 25, 2010
miercuri, septembrie 22, 2010
Internet explorer 9 pe Simplu-x blog
In seara asta am instalat internet explorer 9 Beta. Aparut in urma cu doar cateva zile, deja a batut orice record in materie de download, aproximativ 2 milioane. Primul site accesat a fost simplu-x.blogspot.com pentru a verifica comportamentul. Am ramas surprins de viteza de acces si scrolling-ul in pagina. Se misca chiar ok!
Este mult mai aratos decat fratele lui 8, are o viteza de reactie ceva mai buna, iar cu windows 7 face o echipa perfecta. Asteptam si varianta finala acum! Sper ca cei de la microsoft sa se gandeasca sa faca si ceva schimbari in hotmail pentru ca spam-urile pe acolo sunt ca la ele acasa....
Pana atunci... un print screen cu noul IE9 pe computerul meu!
luni, martie 01, 2010
Istoria Crestinismului - Part I
Povestirile despre Isus au fost transmise timp de un secol şi jumătate pe cale orală.
Aşa cum arată manuscripte descoperte în ultimul secol, aceste povestiri erau în mod substanţial contradictorii.
În general aceste manuscripte aparţineau unor secte (culte) pe care creştinismul statal le-a distrus în cele din urmă.
Unii creşitini susţin că acesta ar fi fost un plan divin, pentru ca cele patru evanghelii şi celelalte scrieri din aşa numitul Nou testatment, să se impună în lume.
Istoria arată că acest plan a fost mai degrăbă teroristic decât divin.
Punctul de turnură al bisericii creştine timpurii în acapararea puterii în imperiul roman îl reprezintă domnia împaratului Constantin.
Constantin a fost primul împărat "creştin", fiul împăratului roman Constanţius şi a lui Elena, fica unui hangiu. El a fost iniţial, după nomenclatura bisericii creştine, un “pagân” devot al Zeului Soare, ale cărui altare Constantin le-a acoperit cu ofrande, şi a cărui imagine apare pe monedele regale în calitatea sa de "însoţitor şi protector."
În noaptea bătăliei finale cu Maxentius, care îl denunţase ca UZURPATOR al tronului, Constantin a appelat la propriu său Zeu pentru ajutor. (Biserica a adăugat că de fapt Constantin ar fi avut revelaţii spirituale în care i s-ar fi arătat Isus şi crucea, dar viaţa acestuia, fiind mult prea departe de cea a unui sfânt, face greu de acceptat astfel de afirmaţii).
Constantin şi-a celebrat victoria asupra lui Maxentius prin UCIDEREA celor doi fii ai adversarilor săi. Aceasta a fost urmată în mod succesiv de uciderea a cinci memebri ai propriei sale familii, urmate mai tărziu de UCIDEREA propriului fiu şi a soţiei. Eventual aceste crime i-au apăsat conştiinţa, aşa ca a căutat o cale pentru absolvirea acestor păcate.
Fiind informat că nici o altă religie în afara celei creştine nu-i poate da pur şi simplu o astfel de „iertarea a păcatelor”, Constantin s-a adresat bisericii creştine (care conform acestor afirmţii nu era de loc opresată), care l-a informat că prin botezarea sa, crimele îi vor fi iertate, oricât ar fi acestea de grave. În acelaşi timp a fost informat că botezarea poate fi amânată până în ziua morţii, fără ca aceasta să-şi piardă eficacitatea.
Astfel istoricul Eusebius relatează că atunci când a crezut că se află aproape de moarte , Constantin şi-a „mărturisit” păcatele, cerându-şi iertare de la Dumnezeu! (Un Dumnezeu care pentru el, ca şi pentru ceilalţi creştini, rămâne un Atotputernic Necunoscut), şi a fost botezat. Şi astfel Constantin a fost primul împărat care “a fost regenerat prin noua naştere a botezului”, şi a semnat cu semnul Crucii. (Vita Constantin.)
Cu alte cuvinte nu contează ce faci o viaţă intreagă, ci dacă la sfârşit te botezi, se şterge totul şi te duci in rai cu sfinţii, ciudată si neamaiuzită religie.
Pentru această promisiune a bisericii creştine Constantin
- a donat Palatul Lateran Celui numit ca episcop al Romei.
- a dat decret ca toţi sclavii care acceptă noua religie să fie eliberaţi din sclavie.
- a dat decret că cetaţenii care acceptă noua religie să primească o robă albă si douazeci de monezi de aur.
Numai in Roma intr-un timp foarte scurt au fost făcute douăsprezece mii de convertiri (un număr imens pentru acel timp).
Constantin i-a incurajat pe cei bogaţi să facă donaţii noii biserici.
Curând casele, magazinele, grădinile ataşate celor trei bazilici aduseră un venit anual uriaş, iar salariile! episcopilor au crescut corespunzător, ….
A urmat un edict prin care, pentru cei care refuzau să se faca creştini, locurile de adunare să fie confiscate sau demolate. (inceputul prigoanei).
Succesorul său, imparatul Julian spune:
Mulţi au fost inchişi sau persecutaţi sau trimişi in exil.
Intregi trupe care au fost stigmatizate ca eretici au fost masacrate.
In multe provincii, oraşe intregi şi sate au fost devastate si complet distruse.
(Julian: Epistol. lii.)
Dupa aceasta a urmat progromul cărţilor altor religií, altor secte creştine..., sub pretextul:
“Pentru ca noi sa nu suferim de acele lucruri care, dacă ar ajunge la urechile oamenilor, ar provoca mânia lui Dumnezeu şi ar ofensa minţile celor pioşi.”
" Viziunea" lui Constantin care a marcat “convertirea” sa la “creştinism” a fost semnalul pentru un val de "miracole". Această periodă, 300 de ani după Isus, este caracterizată de "descoperirea" şi venerarea relicvelor. Astfel piroanele cu care ar fost rastignit Isus ar fi fost "găsite" şi Constatin le-a transformat intr-o coroană de Cezar pentru statuia sa. Scheletele lui Marcu Si Ioan au fost şi ele "descoperite", iar lor li s-ar fi atribuit puteri mistice "oculte". Curând venerarea osemintelor a fost largită pentru a include şi ... venerarea celor mai puţin morţi.
Culminarea “erei miracolelor” ar fi atins apogeul in Consiliul de la Nicea in anul 325 unde Sfantul Spirit ar fi intervenit miraculous şi ar fi ales cele 4 evanghelii.
Trebuie să ne reamintim faptul că Isus nu a lăsat nimic in scris. De aceea nu există nici un standard după care am putea compara invaţătura sa cu ceea ce s-a scris in numele lui.
In cele trei secole care trecuseră de la dispariţia sa, un mare numar de manuscripte circulau, şi toate pretindeau autenticitatea.
Mulţi cred că în timpul împăratului Constantin, în Consiliul de la Nicea dintre zecile de evanghelii, în parte în mod esenţial diferite unele de altele ar fi fost alese cele patru,
care au format canonul bisericii catolice timpurii, de către Duhul Sfânt.
Acest mit se datorează în parte lui Voltaire, care a popularizat o istorie după care canonul a fost determinat prin plasarea tuturor evangheliilor pe un altar al consiliului şi s-a recurs la "intervenţia miraculoasa prin tragere la sorţi", un procedeu "spiritist" - "păgân", a cărei practică va fi mai târziu condamnată de biserica pavelinistă, condamnând la moarte prin ardere a zeci de mii de bărbaţi şi femei acuzaţi de vrajitorie, si spiritism.
Ca urmare a "planului divin" toate celelalte evanghelii în afara celor 4 cunoscute astăzi ca făcând parte din canonul creştin ar fi căzut de pe altar.
Această poveste apare într-un text clandestin "La Religion chretienne analysée" (Religia creştină analizată) atribuit lui Dumarsais şi publicat de către Voltaire într-o formă prescurtată în Recueil necessaire (Colecţii esenţiale 1765) unde ca sursă este dată Sanctissima concilia (1671-1672, Paris, vol II, pp 84-85) a lui Pierre Labbe (1607-1667), care susţine că ar urma anul 325 din Annales ecclesiasti, paragruful § 158 (1559-1607) ale lui BARONIOUS (1538-1607), unde într-adevăr este descrisă alegerea unor evanghelii şi respingerea altora, însă acolo nu se vorbeşte că ar fi acţionat vre-o intervenţie "ocultă" sau miraculoasă.
De fapt sursa iniţială nu este BARONIUS, ci un ANONYMOUS SYNODICON, care apare cu 600 de ani mai înainte şi care conţine o scurtă relatare despre 158 de Consilii ale primelor nouă secole (după numărătoarea creştină).
Adus din Grecia în secolul al 16-lea de către Andreas Darmasius, acest document a fost cumpărat şi "editat" (modificat) de către teologul lutheran Johannes PAPPUS (1549-1610).
Ulterior a fost în mod notabil republicat în Bibliotheca graeca… a lui Fabricius, a cărei primă ediţie apare între 1705-1707 iar povestea cu alegerea evangheliilor se află în SINODICON VETUS secţia 34, 'Consiliul din Nicaea' (Johannes Albert Fabricius, Biblioteca graeca… [1790-1809, Hamburg: Bonn], Vol XII, pp. 370-371.)"
În ceea ce priveşte Vetus Synodicon, ultimele evenimente înregistrate în acesta sunt din anul 887 (după numărătoarea creştină).
Lucrarea listează fiecare sinod eclesiastic, care a fost ţinut de la început, fiecare având propriul său capitol.
Informaţiile despre evenimentele primelor secole sunt preluate de la istoricul Eusebius şi alţi istorici ai bisericii, totuşi copistul (copiştii) a (au) adăugat "mici" detalii care nu sunt în lucrările acestor istorici, ca şi în cazul Consiliului de la Niceea, cum ar fi: numărul episcopilor prezenţi, faptul că în acest Consiliu ar fi avut loc alegerea evangheliilor, numărul exact de evanghelii ce trebuiau alese, etc , pe care istoricii sugerează că au fost inventate de copistul sau copiştii fanatici, sau şefii acestora.
Alte sinoduri sunt îndoielnice sau imaginare.
De asemenea simptomatic este faptul ca Împăratul Constantin a luat parte activă la acest consiliu, sprijinând sau mai degrabă impunând linia dogmelor (invenţiilor) sectei creştine care erau adepţii aşa ziselor epistole ale lui Pavel. O nefericită simbioză a Cezarului cu pavelinismul bisericist (sabia si crucea) care va marca istoria intunecată a Europei şi a lumii pentru o lungă perioada de timp, până în aşa numita epoca a luminilor, în care "Cezarul" părăseşte în parte biserica creştină.
Articolul apartine forumului Softpedia
Aşa cum arată manuscripte descoperte în ultimul secol, aceste povestiri erau în mod substanţial contradictorii.
În general aceste manuscripte aparţineau unor secte (culte) pe care creştinismul statal le-a distrus în cele din urmă.
Unii creşitini susţin că acesta ar fi fost un plan divin, pentru ca cele patru evanghelii şi celelalte scrieri din aşa numitul Nou testatment, să se impună în lume.
Istoria arată că acest plan a fost mai degrăbă teroristic decât divin.
Punctul de turnură al bisericii creştine timpurii în acapararea puterii în imperiul roman îl reprezintă domnia împaratului Constantin.
Constantin a fost primul împărat "creştin", fiul împăratului roman Constanţius şi a lui Elena, fica unui hangiu. El a fost iniţial, după nomenclatura bisericii creştine, un “pagân” devot al Zeului Soare, ale cărui altare Constantin le-a acoperit cu ofrande, şi a cărui imagine apare pe monedele regale în calitatea sa de "însoţitor şi protector."
În noaptea bătăliei finale cu Maxentius, care îl denunţase ca UZURPATOR al tronului, Constantin a appelat la propriu său Zeu pentru ajutor. (Biserica a adăugat că de fapt Constantin ar fi avut revelaţii spirituale în care i s-ar fi arătat Isus şi crucea, dar viaţa acestuia, fiind mult prea departe de cea a unui sfânt, face greu de acceptat astfel de afirmaţii).
Constantin şi-a celebrat victoria asupra lui Maxentius prin UCIDEREA celor doi fii ai adversarilor săi. Aceasta a fost urmată în mod succesiv de uciderea a cinci memebri ai propriei sale familii, urmate mai tărziu de UCIDEREA propriului fiu şi a soţiei. Eventual aceste crime i-au apăsat conştiinţa, aşa ca a căutat o cale pentru absolvirea acestor păcate.
Fiind informat că nici o altă religie în afara celei creştine nu-i poate da pur şi simplu o astfel de „iertarea a păcatelor”, Constantin s-a adresat bisericii creştine (care conform acestor afirmţii nu era de loc opresată), care l-a informat că prin botezarea sa, crimele îi vor fi iertate, oricât ar fi acestea de grave. În acelaşi timp a fost informat că botezarea poate fi amânată până în ziua morţii, fără ca aceasta să-şi piardă eficacitatea.
Astfel istoricul Eusebius relatează că atunci când a crezut că se află aproape de moarte , Constantin şi-a „mărturisit” păcatele, cerându-şi iertare de la Dumnezeu! (Un Dumnezeu care pentru el, ca şi pentru ceilalţi creştini, rămâne un Atotputernic Necunoscut), şi a fost botezat. Şi astfel Constantin a fost primul împărat care “a fost regenerat prin noua naştere a botezului”, şi a semnat cu semnul Crucii. (Vita Constantin.)
Cu alte cuvinte nu contează ce faci o viaţă intreagă, ci dacă la sfârşit te botezi, se şterge totul şi te duci in rai cu sfinţii, ciudată si neamaiuzită religie.
Pentru această promisiune a bisericii creştine Constantin
- a donat Palatul Lateran Celui numit ca episcop al Romei.
- a dat decret ca toţi sclavii care acceptă noua religie să fie eliberaţi din sclavie.
- a dat decret că cetaţenii care acceptă noua religie să primească o robă albă si douazeci de monezi de aur.
Numai in Roma intr-un timp foarte scurt au fost făcute douăsprezece mii de convertiri (un număr imens pentru acel timp).
Constantin i-a incurajat pe cei bogaţi să facă donaţii noii biserici.
Curând casele, magazinele, grădinile ataşate celor trei bazilici aduseră un venit anual uriaş, iar salariile! episcopilor au crescut corespunzător, ….
A urmat un edict prin care, pentru cei care refuzau să se faca creştini, locurile de adunare să fie confiscate sau demolate. (inceputul prigoanei).
Succesorul său, imparatul Julian spune:
Mulţi au fost inchişi sau persecutaţi sau trimişi in exil.
Intregi trupe care au fost stigmatizate ca eretici au fost masacrate.
In multe provincii, oraşe intregi şi sate au fost devastate si complet distruse.
(Julian: Epistol. lii.)
Dupa aceasta a urmat progromul cărţilor altor religií, altor secte creştine..., sub pretextul:
“Pentru ca noi sa nu suferim de acele lucruri care, dacă ar ajunge la urechile oamenilor, ar provoca mânia lui Dumnezeu şi ar ofensa minţile celor pioşi.”
" Viziunea" lui Constantin care a marcat “convertirea” sa la “creştinism” a fost semnalul pentru un val de "miracole". Această periodă, 300 de ani după Isus, este caracterizată de "descoperirea" şi venerarea relicvelor. Astfel piroanele cu care ar fost rastignit Isus ar fi fost "găsite" şi Constatin le-a transformat intr-o coroană de Cezar pentru statuia sa. Scheletele lui Marcu Si Ioan au fost şi ele "descoperite", iar lor li s-ar fi atribuit puteri mistice "oculte". Curând venerarea osemintelor a fost largită pentru a include şi ... venerarea celor mai puţin morţi.
Culminarea “erei miracolelor” ar fi atins apogeul in Consiliul de la Nicea in anul 325 unde Sfantul Spirit ar fi intervenit miraculous şi ar fi ales cele 4 evanghelii.
Trebuie să ne reamintim faptul că Isus nu a lăsat nimic in scris. De aceea nu există nici un standard după care am putea compara invaţătura sa cu ceea ce s-a scris in numele lui.
In cele trei secole care trecuseră de la dispariţia sa, un mare numar de manuscripte circulau, şi toate pretindeau autenticitatea.
Mulţi cred că în timpul împăratului Constantin, în Consiliul de la Nicea dintre zecile de evanghelii, în parte în mod esenţial diferite unele de altele ar fi fost alese cele patru,
care au format canonul bisericii catolice timpurii, de către Duhul Sfânt.
Acest mit se datorează în parte lui Voltaire, care a popularizat o istorie după care canonul a fost determinat prin plasarea tuturor evangheliilor pe un altar al consiliului şi s-a recurs la "intervenţia miraculoasa prin tragere la sorţi", un procedeu "spiritist" - "păgân", a cărei practică va fi mai târziu condamnată de biserica pavelinistă, condamnând la moarte prin ardere a zeci de mii de bărbaţi şi femei acuzaţi de vrajitorie, si spiritism.
Ca urmare a "planului divin" toate celelalte evanghelii în afara celor 4 cunoscute astăzi ca făcând parte din canonul creştin ar fi căzut de pe altar.
Această poveste apare într-un text clandestin "La Religion chretienne analysée" (Religia creştină analizată) atribuit lui Dumarsais şi publicat de către Voltaire într-o formă prescurtată în Recueil necessaire (Colecţii esenţiale 1765) unde ca sursă este dată Sanctissima concilia (1671-1672, Paris, vol II, pp 84-85) a lui Pierre Labbe (1607-1667), care susţine că ar urma anul 325 din Annales ecclesiasti, paragruful § 158 (1559-1607) ale lui BARONIOUS (1538-1607), unde într-adevăr este descrisă alegerea unor evanghelii şi respingerea altora, însă acolo nu se vorbeşte că ar fi acţionat vre-o intervenţie "ocultă" sau miraculoasă.
De fapt sursa iniţială nu este BARONIUS, ci un ANONYMOUS SYNODICON, care apare cu 600 de ani mai înainte şi care conţine o scurtă relatare despre 158 de Consilii ale primelor nouă secole (după numărătoarea creştină).
Adus din Grecia în secolul al 16-lea de către Andreas Darmasius, acest document a fost cumpărat şi "editat" (modificat) de către teologul lutheran Johannes PAPPUS (1549-1610).
Ulterior a fost în mod notabil republicat în Bibliotheca graeca… a lui Fabricius, a cărei primă ediţie apare între 1705-1707 iar povestea cu alegerea evangheliilor se află în SINODICON VETUS secţia 34, 'Consiliul din Nicaea' (Johannes Albert Fabricius, Biblioteca graeca… [1790-1809, Hamburg: Bonn], Vol XII, pp. 370-371.)"
În ceea ce priveşte Vetus Synodicon, ultimele evenimente înregistrate în acesta sunt din anul 887 (după numărătoarea creştină).
Lucrarea listează fiecare sinod eclesiastic, care a fost ţinut de la început, fiecare având propriul său capitol.
Informaţiile despre evenimentele primelor secole sunt preluate de la istoricul Eusebius şi alţi istorici ai bisericii, totuşi copistul (copiştii) a (au) adăugat "mici" detalii care nu sunt în lucrările acestor istorici, ca şi în cazul Consiliului de la Niceea, cum ar fi: numărul episcopilor prezenţi, faptul că în acest Consiliu ar fi avut loc alegerea evangheliilor, numărul exact de evanghelii ce trebuiau alese, etc , pe care istoricii sugerează că au fost inventate de copistul sau copiştii fanatici, sau şefii acestora.
Alte sinoduri sunt îndoielnice sau imaginare.
De asemenea simptomatic este faptul ca Împăratul Constantin a luat parte activă la acest consiliu, sprijinând sau mai degrabă impunând linia dogmelor (invenţiilor) sectei creştine care erau adepţii aşa ziselor epistole ale lui Pavel. O nefericită simbioză a Cezarului cu pavelinismul bisericist (sabia si crucea) care va marca istoria intunecată a Europei şi a lumii pentru o lungă perioada de timp, până în aşa numita epoca a luminilor, în care "Cezarul" părăseşte în parte biserica creştină.
Articolul apartine forumului Softpedia
sâmbătă, februarie 27, 2010
Mihai - Preocupat cu gura ta ( Smiley cover) - Trilulilu Video Muzica
Vezi mai multe video din Muzica
Mihai - Preocupat cu gura ta ( Smiley cover) - Trilulilu Video Muzica: "Mihai - Preocupat cu gura ta ( Smiley cover)"
luni, martie 16, 2009
Intr-o Romanie...
Sunt fetita de liceu si umblu noaptea teleleu
............................................................................
Si am piercing in buric
Pe profi sa-i oftic
Sunt fetita de liceu
Cum ne incurajam copiii sa invete? Cum ne incurajam copiii sa se poarte frumos la scoala? Cum ne indrumam copiii in viata?
Uite asa...!
............................................................................
Si am piercing in buric
Pe profi sa-i oftic
Sunt fetita de liceu
Cum ne incurajam copiii sa invete? Cum ne incurajam copiii sa se poarte frumos la scoala? Cum ne indrumam copiii in viata?
Uite asa...!
sâmbătă, martie 07, 2009
Cat de repede poti scrie?
Am descoperit un "joculet" foarte interesant! Cat de repede poti scrie la tastatura. Eu am avut un record de 57 de cuvinte/minut adica 303 caractere. Ia sa va vad pe voi :P Adresa site-ului este: http://romanian-speedtest.10-fast-fingers.com/
57 de cuvinte
57 de cuvinte
miercuri, februarie 25, 2009
Kylie TV
Un bobocel de copil ne invita sa folosim Windows Live - Gallery
Folosim?
<a href="http://video.msn.com/video.aspx?vid=533e05d2-9f12-4a86-bdda-efd0455fcd36" target="_new" title="Video: Kylie uses Windows Live Photo Gallery">Video: Kylie uses Windows Live Photo Gallery</a>
Folosim?
duminică, februarie 08, 2009
vineri, februarie 06, 2009
joi, februarie 05, 2009
Cele mai frumoase romane de dragoste - Un cadou pentru Ea sau El
Dragostea atinge cote maxime de Sfantul Valentin. In fiecare an, cu ocazia acestei sarbatori, ne sunt puse "pe taraba" numeroase oferte de cum am putea sa ne petrecem aceasta zi. Daca insa nu ai nimic planificat pentru aceasta zi si vrei doar sa stai in casa, noi iti oferim catevarecomandari de carti pe care le poti citi de Sfantul Valentin.
Fie ca esti implicat intr-o relatie, fie ca esti singur, povestile romantice vor ramane intodeauna nemuritoare si te vor face sa visezi. Si, cine stie, poate si povestea ta este la fel de romantica ca a personajelor principale.
Love Story de Erich Segal
Romanul este poveastea a doi tineri colegi de facultate, a caror dragoste a ramas nemuritoare. Oliver Barrett, un tanar care provenea dintr-o familie instarita si Jennifer Cavilleri, o tanara modesta, dar cu multe vise, se indragostesc. Parintii lui Oliver ii trasasera deja intrega viata, dupa bunul lor plac, iar Jennifer isi dorea cu ardoare sa studieze muzica la Paris.
Dragostea lor este insa mai puternica decat visele si planurile parintilor. Oliver renunta la averea parintilor si se casatoreste cu Jenny. Traiul modest nu ii sperie pe cei doi tineri, care sunt fericiti impreuna. Insa viata nu este intotdeauna asa cum ne asteptam. Planurile celor doi tineri pentru o viata intreaga alaturi se spulbera atunci cand Jenny este diagnosticata cu leucemie.
Cartea poate fi gasita la Editura Univers si costa 10 lei.
Pe aripile vantului de Margaret Mitchell 
Pe aripile vantului este una dintre cele mai cunoscute povesti de dragoste: aceea dintre Scarlett O'Hara si Rhett Butler. Planurile lui Scarlett, pasiunile ei si eforturile de a salva Tara sunt punctele forte ale romanului. In aceasta lume a relatiilor reci si brutale pe care Nordul industrial o aducea pe pamantul plantatorilor sudisti, numai Scarlett si Rhett pot supravietui. Aceasta este marea lor dragoste si implinire.
Cartea se gaseste in librarii, la Editura Leda, la pretul de 62 de lei.
Mandrie si prejudecata de Jane Austen
Povestea se deruleaza meticulous si pune aristocratia engleza de la sfarsitul anilor 1700 intr-o lumina interesanta, in care doamnele din societatea boiereasca incearca sa impuna tinerelor ce partener de viata sa-si aleaga. "Mandrie si prejudecata" este povestea independentei si curajoasei Elizabeth Bennet, una dintre cele cinci surori care trebuie sa ia in casatorie pe bogatul, dar arogantul Mr. Darcy. Ceea ce urmeaza este una dintre cele mai frumoase, amuzante, naturale, incantatoare, inteligente si savuroase curtare cunoscuta in literatura.
Cartea se gaseste in librarii, la Editura Leda, la pretul de 36 de lei.
La rascruce de vanturi de Emily Bronte
Potrivit unui sondaj realizat in Marea Britanie, "La rascruce de vanturi" a fost aleasa cea mai frumoasa poveste de dragoste a tuturor timpurilor. Romanul prezinta povestea zbuciumata de dragoste dintre Heathcliff si Catherine Earnshaw. La rascruce vanturi este o poveste pasionanta de dragoste si razbunare si subliniaza forta distructiva a iubirii: Catherine si Heathcliff, desi impart o dragoste puternica, sfarsesc prin a se distruge reciproc.
Cartea se gaseste in librari, la Editura Leda, la pretul de 35 de lei.
Jane Eyre de Charlotte Bronte
Romanul Jane Eyre este izvorit dintr-o viata plina de greutati si suferinte, de framantari si constrangeri, care au ascutit mult agerimea de spirit a eroinei nespus de simtitoare. Charlotte Bronte foloseste arta pentru a proclama adevaruri traite. Ea ofera tuturor ceva din propria ei viata amara si tragica, prin marturisirea revoltelor si nadejdilor, deziluziilor si visurilor.
Cartea se gaseste in librari, la Editura Arc, la pretul de 36 de lei.
Cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana
Critici si scriitori romani contemporani au facut un top al celor mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana. Cu totii au fost de acord ca perioada interbelica a fost cea mai prolifica din acest punct de vedere. Cele mai frumoase povesti de iubire au fost scrise de Mircea Eliade, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Gib Mihaescu si Garabet Ibraileanu. Ei au oferit cititorilor, prin paginile cartilor, momente emotionate si frumoase.
"Maitreyi" de Mircea Eliade 
Alain, un tanar francez cosmopolit care ajunge in India. Aceasta tara il atrage imediat, prin mister, frumusete si cultura. Insa si altceva il mai atrage in India. Este vorba de o tanara indianca, Matreyi, fiica gazdei sale, de care se indragosteste. Ceea ce urmeaza este o poveste de dragoste atipica pentru acea perioada si mai ales pentru acele locuri. Este o poveste de dragoste care se dezvolta frumos, senzual si mistic, dar care se sfarseste tragic. Prin sensibilitate si naturalete, Maitreyi reprezinta eternul feminin, care iubeste cu adevarat.
Criticul Simona Sora spune despre romanul lui Eliade ca este "povestea unui tragic malentendu in care conceptia occidentala si cea extrem-orientala despre iubire se ciocnesc tangibil (corporal) si intangibil (spiritual)".
Cartea se gaseste in librarii, la Editura Humanitas, la pretul de 17 lei.
"Patul lui Procust" de Camil Petrescu
Pentru Fred Vasilescu, iubirea este experienta fundamentala. Dragostea inseamna cunoastere. Intalnirea cu doamna T. este un punct de referinta in existenta sa: "notiunea de normal eu nu o am decat comparand existenta mea de dinainte de a intalni pe doamna T. cu existenta mea de acum". Iubirea pentru doamna T. a dat sens existentei sale si ii largeste sfera spirituala: "nici nu banuiam atatea intelesuri cate imi sar in ochi de atunci incoace".
Cartea se gaseste in librarii, la Editura Gramar, la pretul de 15 lei.
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu
Stefan Gheorghidiu se casatoreste cu Ela din dragoste. El era student la Filozofie, ea la Litere. Dragostea dintre ei aducea in viata lui de student sarac unica bogatie spirituala pe care o nazuia. Dar o mostenire neasteptata, lasata lui de Tache Gheorghidiu, unchiul sau foarte bogat, ii transforma viata. Atrasa in lumea marii burghezii, Ela se adapteaza la morala acesteia.
Noua sa conditie sociala o conduce la mondenitate si cochetarie erotica si dragostea pentru sotul ei scade. In psihologia lui Stefan Gheorghidiu isi face loc gelozia. Sentimentul devine exclusiv dominant si-l tortureaza. De la nevoia de dragoste absoluta la gelozia chinuitoare, acesta este procesul sufletesc al lui Stefan Gheorghidiu.
Cartea se gaseste in librarii, la Editura Gramar, la pretul de 15 lei.
Oferte de Ziua Indragostitilor
La Editura Polirom, in perioada 30 ianuarie-15 februarie, cumperi trei carti si platesti doar doua. Reducerile sunt substantiale, iar oferta de carte pentru toate gusturile "romantice". Intampina sarbatoarea iubirii cu cateva dintre cele mai incitante titluri ale literaturii.
Iata si cateva dintre pachetele promotionale oferite:
La pretul de 90 de lei cumperi urmatoarele volume: Ada sau ardoarea si Lolita de Vladimir Nabokov si primesti gratis Amantii din Bizant de Mika Waltari.
La pretul de 73 de lei cumperi urmatoarele volume: Iubirea omeneasca de Andrei Makine, Cei frumosi si blestemati de Francis Scott Fitzgerald si primesti gratis Sot si sotie de Zeruya Shalev.
Iubirea omeneasca este o poveste despre puterea mantuitoare a dragostei si despre frumusetea nascuta din adancul, si in pofida, ororii. Cei frumosi si blestemati este poveste despre America anilor '20, o epoca tumultuoasa in care arta, dragostea si banii sunt aproape invariabil insotite de ambitii nebunesti, talente irosite si esecuri ireparabile. Romanul Sot si sotie aduce in prim-plan problemele unui cuplu format inca din perioada adolescentei: Udi si Naama.
Kelly + Victor = Love
Victor si Kelly sunt doi tineri din Liverpool care se intalnesc la o petrecere cu ocazia Revelionului din 2000. O fascinatie brusca ii indreapta unul spre celalalt si ajung, in doar cateva zile, sa devina dependenti unul de altul si sa atinga, in relatiile lor, culmile extazului, dar si cruzimea extrema. De la un punct, cei doi nu mai sunt capabili sa controleze ce li se intampla si se lasa antrenati pe o panta din ce in ce mai distructiva.
Cartea o poti gasi in librarii, la Editura Pandora M in Colectia Funky-Fiction, la pretul de 43 de lei.
Un articol extraordinar realizat de Mihaela Rotaru www.acasa.ro
luni, ianuarie 19, 2009
O pagina din program
Ma uitam azi pe site-ul Diseara.ro si am vazut ceea ce chiar imi era dor sa vad... Programul TV si Radio din 25 Dec. 1989.Isi mai aminteste cineva de cuvantul Dictatorului?
sâmbătă, ianuarie 03, 2009
2012 partea a IV a - www.descopera.ro
21 decembrie 2012 – Apocalipsa sau coincidenta?
Oracolele au prezis o apocalipsa care va avea loc in timpurile noastre, centrata in jurul anului 2012. Toate sugereaza ca ceva se va intampla in acea zi. Chiar daca majoritatea au fost scrise in urma cu sute de ani, acuratetea lor intereseaza in mod special lumea moderna, deoarece previziunile apocaliptice pe care le contin se refera in mod special la perioada pe care noi o traim in prezent. Este o profetie sau doar o coincidenta?
Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250 e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.
Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare, olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300 e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili. Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice. Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese, mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.
Conceptul de calendar mayas in sine este unul complex, asta deoarece nu exista doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunostem noi in prezent a fi un an, insemna la mayasi echivalentul unui Tun, 20 de Tun inseamna un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun inseamna Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adica 5 125 de ani. Primele doua calendare erau folosite pentru a prezice influente care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Insa nici unul dintre ele nu contine teribila sentinta care da nastere unor dezbateri din ce in ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevazute de un al treilea sistem, cel numit “Calendarul cel lung.”
Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.
Oamenii de stiinta au incercat sa coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayas cu calendarul gregorian, inca de la inceputul acestui secol. Aceasta corelatie, cunoscuta sub denumirea de corelatia GMT, a fost finalizata in 1950. Astfel, inceputul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. ii corespunde datei de 11 august 3114 I.Cr. si se termina in 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe gasirea corelatiei exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord insa ca aceasta echivalare este cat se poate de exacta, ceea ce inseamna ca intr-adevar, sfarsitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.
In 21 decembrie, in timpul solstitiului de iarna, o conjunctura planetara mai putin obisnuita va avea loc: Pamantul se va alinia cu Soarele, care se va afla in mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcatuind ceea ce vechii maya numeau “Copacul sfant”. Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credintei mayase, centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al mortii, al transformarii, al regenerarii si al renasterii. Acest moment marcheaza finalul calendarului.
2012: oracole, vrajitori, prezicatoare, hexagrame, calendare, internet
Nu doar mayasii sunt de parere ca ni se pregateste ceva. Numeroase documente, carti sau marturii pastrate par sa vina in sustinerea teoriei sabiei lui Damocles.
Cu putin timp inaintea erei noastre, traia intr-o pestera vestita Sybilla, prezicatoarea lui Apollo, care isi scria viziunile, dupa iesirea din transa, pe frunze de stejar. O parte dintre acestea au fost colectionate si pastrate in ceea ce reprezenta templul lui Jupiter. Dupa una dintre viziuni, prezicatoarea a anuntat ca viata pe Pamant va avea 9 perioade a cate 800 de ani. Conform acesteia, omenirea tocmai traverseaza ultima perioada. Pe langa asta, ea a mai prevazut ascensiunea Imparatului Constantin si nasterea lui Isus cu 20 de ani inainte, ceea ce i-a indreptatit pe multi sa o considere o precursoare a crestinismului.
I Ching sau “Cartea schimbarilor” era folosita in general pentru previziuni si sfaturi de natura personala. Citirea se facea pe baza unor hexagrame, formate din linii continue sau intrerupte, existand 64 de combinatii posibile. Insa de la un oracol personal, I Ching a devenit in ultimele decade un soi de carte a apocalipsei. Totul a pornit de la controversatul cercetator Terence McCanon, care a realizat o reprezentare grafica matematica a celor 64 de hexagrame care compuneau I Ching, din care a reiesit un soi de harta a timpului. Acesta a recunoscut un tipar in cele 64 hexagrame, pe care le-a transpus intr-un grafic, in care se regaseau date importamte ale istoriei omenirii. Diagrama incepe din anul 1000 i.e.n., momentul crearii cartii I Ching. Printre altele, McCanon a observat ca anul caderii imperiului roman sau cele doua razboaie mondiale sunt marcate grafic cu o linie descendenta, in vreme ce in dreptul datei descoperirii Lumii Noi exista o linie ascendenta. Insa curiozitatea acestui tabel grafic este data de faptul ca se incheie in dreptul datei care ii corespunde calendaristic lui 21 decembrie 2012.
O alta prezicatoare care a trait in Anglia la inceputul anilor 1 500, denumita mama Shipton, despre care se spune ca ar fi fost jumatate umana si jumatate fiinta supranaturala, vine sa sutina prezicerile altor oracole, adaugand chiar unele noi. Aceasta a anticipat corect moartea lui Henric al VIII-lea, domnia reginei Victoria, marea ciuma sau ororile celor doua razboaie mondiale si apocalipsa, cand conform viziunilor acesteia, jumatate din populatia planetei va pieri.
Una dintre cele mai exacte surse privitoare la ipotetica apocalipsa este calendarul mayas, deoarece ofera o data concreta a ceea ce va sa fie sfarsitul lumii: anul, luna si ziua. Este o predictie exacta venita de la o civilizatie care isi lua calendarul in serios, obsedata de tinerea socotelii timpului, intr-atat de exact, incat au putut prezice eclipse in viitorul indepartat. Calendarul este si profetic: 5 martie 1519 este data exacta la care mayasii au prevestit sosirea conquistadorilor condusi de Cortes. In acea zi, istoria consemneaza debarcarea capitanului spaniol pe tarmurile Lumii Noi. In 21 decembrie 2012 calendarul mayas isi incheie un mare ciclu, caruia, cel putin in aparenta, nu-i mai urmeaza nimic.
Astronomii moderni confirma calculele mayasilor. Pamantul se va afla intr-un aliniament exact cu Soarele si cu centrul Caii Lactee, un eveniment galactic care are loc o data la 25 800 ani. Nimeni nu stie exact care vor fi efectele acestui aliniament asupra Pamantului, insa geofizicienii au o teorie care vine in sustinerea prezicerilor mayase: este vorba despre fenomenul inversarii polilor, in cadrul caruia acestia isi inverseaza pozitiile, cauzand catastrofe naturale in lant care vor zgudui lumea intreaga: cutremure, tsunami, incendii care vor avea ca rezultat pagube materiale si pierderi importante de vieti omenesti. Aceasta ar fi totodata si ultima catastrofa pe care omenirea ar trebui sa o infrunte. Albert Einstein este unul dintre primii oameni de stiinta care au sustinut aceasta teorie inca din 1955. Un nou studiu al Universitatii Princeton dezvaluie faptul ca Pamantul nu se confrunta cu aceasta schimbare dramatica pentru prima data. In urma cu 800 de milioane de ani, Polul Nord se afla in mijlocul Pacificului, iar Alaska se afla la ecuator. Miscarea nu s-a petrecut brusc, ci de-a lungul unei lungi perioade de timp.
Dincolo de oracole, calendare si magicieni, stiinta moderna vine cu propria sa previziune asupra datei la care lumea se va sfarsi. Este vorba despre world wide web, care a reusit sa creeze un circuit de comunicare fara precedent in istoria omenirii. Internetul poate fi mai mult decat un simplu punct de referinta al previziunilor apocaliptice. Acesta a devenit chiar mijlocul de transmitere al unui astfel de mesaj, care de aceasta data nu apartine unei vrajitoare care traieste intr-o pestera si nici unei carti chinezesti. Profetii insapimantatoare au inceput sa apara dintr-o directie care nici macar nu este umana, un “oracol” numit “web-bot”. Programul scaneaza world wide web-ul pentru a sorta informatiile legate de viitor, avand ca rezultat o serie de profetii, care sunt in final, la fel de ambigue ca si oracolele lumii antice. Acesta incearca sa citeasca starile inconstiente ale omenirii, scanand masiv limbajul folosit in mii de site-uri web. Procesul implica mai multe programe numite “paienjeni” sau “agenti”, care citesc tot internetul, in cautarea unor anumite cuvinte-cheie. Programul a fost conceput initial pentru realizarea unor previzuni financiare, legate de bursa si de investitii. In 2001, unii programatori au observat ca rezultatele obtinute erau mai mult decat simple informatii financiare. Frazele au inceput sa se lege, sa se combine cu anumite date din calendar, incepand sa primeasca un sens. Specialistii si-au dat seama ca ar putea avea de-a face cu niste predictii legate de evenimente viitoare. Unul dintre evenimentele majore pe care dezlegarea acestor fraze le-a putut prezice sunt chiar atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
Daca intr-adevar acest sistem functioneaza, atunci viitorul nu arata prea roz: pe langa calamitati naturale, conflicte armate, apare si data de 2012. Web-Bot prezice ca anumite catastrofe vor lovi Pamantul la acea data, ca urmare a unei alinieri stranii a planetelor.
Sunt voci care sustin ca mayasii nu au mai inregistrat nimic dincolo de aceasta data fatidica, insa exista documente care par sa contrazica acest lucru. Anumite ramasite ale culturii mayase vorbesc si despre alte evenimente care au loc dupa 2012. Multe dintre acestea sunt prezentate sub forma unor date foarte indepartate. Intr-una dintre tablitele inscriptionate de la Palenque, apare o alta data a calendarului, 1.0.0.00.8 5 Lamat 1 Mol, echivalentul datei de 21 octombrie 4772, cu aproape 3 000 de ani in viitor. Regele Pacal din Palenque a prezis ca la aceasta data un important eveniment mayas isi va sarbatori a 88-a aniversare, sugerand astfel ca acesta nu credea ca lumea se va termina in 2012.
In ciuda imensei publicitati si discutiilor care se desfasoara pe seama acestui eveniment ce se apropie, Susan Milbrath, curator la Muzeul de Istorie Naturala din Florida, a declarat in numele comunitatii arheologice ca nu a fost descoperit, pana in prezent, vreun document care sa ateste ca maya credea ca lumea se va sfarsi in 2012, ci doar ca in acel moment se va incheia un mare ciclu calendaristic, care fara indoiala va avea si urmari la nivel planetar, dar nu neaparat apocaliptice. “Pentru vechii maya, data reprezinta o mare sarbatoare de incheiere a unui intreg ciclu”, declara Sandra Noble, director executiv la Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Florida. In viziune acesteia, intreaga isterie mediatica declansata in jurul acestui eveniment, nu este decat o ocazie de castig pentru anumite parti. Parerea acestora este sustinuta si de E. Wyllys Andrews, director la Universitatea Tulane:”Va fi un alt ciclu. Stim cu siguranta ca civilizatia maya stia ca mai fusese un astfel de ciclu inainte, ceea ce implica si faptul ca stiau ca va urma un altul.”
Unii oameni de stiinta sunt de acord asupra faptului ca, in ciuda metodelor si mijloacelor stiintifice de care dispunem, nu putem prevedea viitorul intocmai. Pentru acestia, mesajul profetiilor este ca trebuie sa ne pastram o atitudine optimista in ceea ce priveste viitorul. Tot timpul oamenii s-au gandit ca sfarsitul lor este aproape, l-au anticipat si l-au asteptat. Pana in prezent, insa, s-au inselat de fiecare data.
Facts - Alte sfarsituri ipotetice
8 septembrie 2040 – Aliniere planetara, despre care se crede ca va avea efecte nefaste asupra Pamantului, provocand, in mod special, cutremure foarte puternice
2076 – sfarsitul calendarului musulman
2240 – sfarsitul calendarului evreiesc
Apocalipsa dupa mayasi
Mayasii au fost singura civilizatie cunoscuta care si-a circumscris istoria intr-un cadru temporal precis: au consemnat cu exactitate clipa de obarsie, Facerea, si, chiar daca s-au inselat asupra datei, au prevazut si momentul extinctiei 2012 era noastra. Daniel Nicolescu ii surprinde deopotriva supusi vremii si timpului.
Timpul poate fi privit intr-o maniera obiectiva, pentru care avem cuvantul grecesc chronos (din care s-au nascut cronologie si cronometru), si intr-una subiectiva, acoperita de latinescul tempus (din care a derivat si tempestas – furtuna). Acest din urma timp este resimtit, nu masurat. Este un timp variabil, care introduce ideea de meteorologie a sufletului. Exista nu doar un timp care trece, ci si un timp care se manifesta (este) afara. Pe vremuri, omul depindea esentialmente de timpul de afara, de meteorologie, de ciclul mai mult sau mai putin regulat al anotimpurilor, iar viata umana era vazuta, mai ales in zonele cu clima temperata, ca mergand de la primavara tineretii, pana la iarna extremei senectuti. Fiinta umana a conceput timpul, spunea Odon Vallet, specialist in istoria religiilor, „atat in maniera matematica, masurabila, cat si in maniera resimtita, psihologica“.
In spirit si in vant nu exista moarte
Readusa de curand in atentia intregii lumi de catre filmul Apocalypto (regizat de Mel Gibson si asezat sub semnul unui motto tulburator: „O mare civilizatie nu poate fi cucerita dinafara inainte sa se distruga ea insasi dinauntru.“), civilizatia Maya, strident diferita in toate expresiile sale, de la mitologie la arhitectura, de mentalitatile antice cu care am fost familiarizati, si-a articulat intreaga spiritualitate si existenta materiala in jurul ideii de timp. Iata ce spune Popol Vuh despre Geneza: „Timpul Maya s-a nascut si a capatat nume pe cand Cerul inca nu exista, iar Pamantul nu se desteptase. Zilele au pornit la drum dinspre Rasarit. Prima zi a scos din maruntaiele ei Cerul si Pamantul. Ziua a doua a facut scara pe care coboara ploaia. (…) Din vointa celei de-a patra zile, Cerul si Pamantul s-au aplecat si s-au putut intalni. Ziua a opta si-a infipt in pamant mainile si picioarele. Ziua a noua a creat lumile de jos. Ziua a zecea a hotarat ca lumile de jos sa fie ale celor cu suflet otravit. In soare, ziua a unsprezecea a modelat piatra si copacul. Cea care a facut vantul a fost ziua a douasprezecea. A suflat vant si l-a numit spirit, pentru ca in el nu era moarte“ (dupa Eduardo Galeano, Memoria Focului).
Eterna reintoarcere
Fie ca este vorba de razboi, de cult, de agricultura sau de viata cotidiana, totul este legat indisolubil de curgerea timpului. Un timp calculat pe baza a doua calendare – unul ritual si solar, altul, cel mai important, pe care nici o alta civilizatie nu l-a mai dezvoltat – „Indelungata socotinta“, utilizat in perioada clasica (300-800). Pentru mayasi, creatia a inceput, potrivit acestui din urma calendar, in al 13-lea baktun 4 ahau 4 kankin (adica pe 13 august 3114 inaintea erei noastre). Ce pare cu adevarat surprinzator este faptul ca acest bilant al timpului Maya prevede nu doar inceputul, intr-o maniera foarte riguroasa, ci si sfarsitul, care ar fi urmat sa se produca in 2012 era noastra, pe 23 decembrie. Marea grija a mayasilor, dincolo de mizeriile curente legate de mijloacele de trai, au fost rupturile temporale, trecerile de la un ciclu la altul. Asta pentru ca erau convinsi ca lumea lor actuala a fost precedata de alte lumi si ca fiecare creatie e urmata de o distrugere. Prin urmare, totul trebuia anticipat si, pentru asta, se foloseau de divinatii. Interesant de remarcat e faptul ca aceasta ciclicitate, in mare masura asemanatoare conceptiei plurale a hindusilor, prevedea mai multe varste (inaintari pe spirala timpului), spre deosebire de Biblie sau de Coran, care avanseaza un singur sfarsit al timpului. Mayasii se asteptau la repetarea acelorasi evenimente, in fiecare katun cu acelasi nume (deci dupa 256 de ani).
Dincolo de cronicile acestor morti anuntate, aventuri predictive cu conotatii mitice, exista insa faptele. Din ratiuni calificate vreme indelungata drept misterioase, in jurul secolelor IX si X ale erei noastre, cetatile mayase, generos raspandite in centrul peninsulei Yucatán, au inceput sa se goleasca de locuitori. Atunci cand conchistadorii spanioli au invadat pamantul Americii Centrale, la inceputul secolului al XVI-lea, ei au descoperit doar ruine si mlastini intesate de tantari, o terra incognita infestata de paludism. Ce fusese inainte pe aceste meleaguri? Cata stralucire vazusera zidurile acestea acum cenusii, dar care isi pastrau inca semetia dimensiunilor si indrazneala structurii?
Insuportabila stralucire a anului 800
In jurul anului 800, bunaoara, mareata cetate regala Tikal, aflata in nordul actualului stat Guatemala, numara circa 50.000 de locuitori. Imprejurul ei – puzderie de asezari rurale. Strazi de dimensiuni ample leaga cele mai importante cladiri din cartierele rezidentiale, edificii acoperite de stucaturi cu reliefuri bogate si viu colorate. In centrul orasului troneaza o acropola, temple-piramide, mai multe palate si terenuri dedicate jocului cu mingea. La intrarea in aceste stadioane sui-generis, multimile sunt intampinate de niste decoratiuni macabre: capetele nefericitilor invinsi la ultima lupta in arena stau agatate de tzompantli, un soi de gratare sprijinite de ziduri. In toate directiile, monumentele s-au inmultit ametitor: au ajuns, iata, la cifra de 3.000 si sunt presarate pe o suprafata de circa 16 kilometri patrati. De la inceputurile puterii regale (consemnata la anul 292 pe anumite edificii, printr-o stela ornata cu o dantelarie de glife), s-au succedat pana in acest moment de apogeu aproximativ 33 de suverani, cu nume bizare, ca Pasarea Zero Luna sau Cer de Furtuna. In cetatea-stat pe care o carmuieste, monarhul detine puterea absoluta. Este un fel de faraon al Americilor: conducator al armatei, al clerului si al administratiei, e inconjurat, la curte, de numeroase soate, de printi, dregatori, slujitori si preoti. Societatea, cea din exteriorul curtii regale, este riguros ierarhizata, palierele fiind impartite intre artizani (tesatori, olari, sculptori, pictori), negutatori si tarani. In zarva vesela si pestrita a urbei, momentele rituale, ordonate in jurul timpului si focului, capteaza atentia furnicarului de oameni. Pe platforma superioara a templului, se oficiaza sacrificii care imbuneaza zeii, restituind caldura, ploaia si prosperitatea. Un pasaj din Chilam Balam fixeaza momentul mitic inaugural ce va fi repetat prin ritual: „Noptile erau de gheata, pentru ca zeii luasera cu ei focul. Frigul le taia oamenilor carnea si cuvintele. Ei se rugau tremurand, cu glasul spart, dar zeii se faceau ca nu aud. Intr-un tarziu, zeii le-au inapoiat oamenilor focul. Ei au dansat de bucurie si au inaltat cantece de multumire. Dar putin dupa aceea, zeii au trimis ploaie si grindina si au stins vapaile. Zeii au vorbit si au cerut: ca sa merite focul, oamenii trebuie sa-si deschida pieptul cu pumnalul de obsidian si sa-si ofere inima. Indienii quechua le-au oferit zeilor drept ofranda sangele prizonierilor si in felul acesta au scapat de frig. Cakchiqueles nu au acceptat insa pretul. Ei, mostenitorii mayasilor, s-au strecurat prin fum, cu pas usor, au furat focul si l-au ascuns in pesterile lor din munti.“
De la poalele piramidei, care poate ajunge pana la 40 de metri inaltime, oamenii ii pot vedea sus, oficiind, pe preoti. Cu coapsele infasurate de o simpla panza de bumbac decorata cu pene si perle, ori de o piele de jaguar (asa cum au fost unii infatisati pe catre pictori pe peretii cetatii Bonampak), sacerdotii sunt vegheati de suveran, care este acoperit cu somptuoase paruri din pene de quetzal (pasare din America Centrala, cu penaj stralucitor, dominat de culorile rosu si verde smarald).
Cucerirea nimicului
Hernández de Córdoba (1517), Juan de Grijalva (1518), Hernán Cortés (1525) suie calare (atentie, toate civilizatiile mezoamericane au fost ridicate fara ajutorul vreunui animal de povara domestic) pe versantii prapastiosi, strabat padurile tropicale si, dupa ce ii infrang pe azteci (cea de-a doua mare civilizatie a Yucatán-ului), nimeresc in spatiul altadata infloritor al cetatilor mayase. Mayapan (in nordul peninsulei) si-a vazut sfarsitul cu 70 de ani inainte, marii suverani cu cortegiile lor policrome si fastuoase sunt deja istorie, iar conchistadorii nu intalnesc decat mici asezari rurale si o modesta cultura sateasca. In ciuda dimensiunilor marunte ale „trupelor“ si in pofida lipsei de anvergura a uneltelor de razboi, mayasii opun o rezistenta indarjita, asa incat ultima lor reduta se prabuseste, inexplicabil daca e sa privim obiectiv raportul de forte, de-abia in 1697! Rezistenta lor pare mai degraba prilejul de manifestare a orgoliului urias al unei civilizatii defuncte, decat vointa de a-i apara vestigiile. (Iata-i, inca de pe vremea cand erau puternici, vorbind despre ceilalti si instituind bornele unui sentiment al alteritatii sufocat de vanitate: „Arogantul Domn al Melcilor a devenit Luna. Petele de pe Luna sunt semnele acestei pedepse. Dar Soarele stralucitor statea neclintit. Uliul de Obsidian a zburat pana la Micutul Zeu Sifilitic: De ce nu pornesti din loc? Si i-a raspuns dispretuitul, purulentul, cocosatul, schiopul: Pentru ca vreau sangele si regatul. Acest al cincilea Soare, Soarele miscarii, i-a luminat pe tolteci si ii lumineaza pe azteci. Are gheare si se hraneste cu inimi omenesti“ (Benjamin Péret, Antologie de mituri si legende ale Americii Centrale si de Sud). Asa incat spaniolii, vreme indelungata, nu vor avea practic constiinta faptului ca incomozii indieni care le decimau armatele erau mostenitorii celei mai uluitoare civilizatii a Americii Centrale. De-abia spre 1560, un Diego de Landa, calugar franciscan descins in peninsula pe la 1549, incepe sa-si puna intrebari asupra urmelor de civilizatie pe care le intalneste si purcede la consemnarea lor in Relatare despre cele ce-am vazut in Yucatán: „Cate cetati si in ce multime de locuri ridicate… Atat de bine construite din blocuri de piatra, ca ramai cu gura cascata.“ Din pacate, pe peretii templelor padurea isi catara muschiul, iar oamenii disparusera, zoriti parca sa duca la indeplinire infricosatele prevestiri ale nemaipomenitilor lor stramosi.
Este posibil ca „prabusirea civilizatiei maya“ sa nu se fi datorat unei cauze unice (de altfel, o concluzie generica pe care, incepand cu anii ’70, specialistii s-au pus de acord sa o pronunte in legatura cu orice disparitie a unei civilizatii) si ca stergerea de pe fata Pamantului a unui mare numar de situri mayase, intre anii 800-900, sa se fi datorat unui ansamblu de fenomene dispersate in timp si spatiu si foarte diferite ca amploare. Unele dintre ele au afectat regiuni intregi, altele – doar niste cetati. Intai au avut de suferit conducatorii zonali, dupa care, spre anul 1000, orase intregi au fost abandonate. Ultimele mari cetati mayase prehispanice, Chicen Itza si Mayapan, au fost parasite in 1221 si, respectiv, 1450. Dupa secole, nesatula padure tropicala a inghitit, cu noduri, pietrele, desavarsind ceea ce incepusera oamenii cu suflete otravite din lumea de jos si cei Noua Zei ai Noptii.
FACTS
Istoria transformata in istorii
Multa vreme ramasa fara raspuns, enigma prabusirii mayasilor a facut loc manifestarii unor interesante ipoteze, ce isi extrag argumentele din cele mai recente descoperiri arheologice si climatologice. Pistele pe care cercetatorii ne indeamna astazi sa le urmam sunt in numar de trei.
Prabusirea politica
Lupta pentru prestigiu si rivalitatile sunt niste constante ale civilizatiei mayase. Dorinta de a avea cele mai inalte piramide, grandios decorate, antreneaza niste cheltuieli coplesitoare in numele luxului. Prin perpetuarea acestui periculos joc al orgoliilor, numerosi suverani se vad siliti sa-si imparta autoritatea. Fenomenul este semnalat in iconografia secolului al X-lea, mai precis in picturile murale care infatiseaza aparitia preotilor, a nobililor si razboinicilor. Ei acapareaza din ce in ce mai mult gestiunea cultului, a razboiului si a sacrificiilor, spre deosebire de perioada anterioara, când suveranii fusesera atât de puternici, incât nu mai lasasera loc nici macar pentru reprezentarea zeilor, pentru ca ei erau zeii. Dupa prabusirea culturii clasice, puterea este diseminata intre mai multe familii, iar relativa coeziune a ariei Maya este distrusa. Dispar marile programe arhitecturale, iar ridicarea de stele & scrisul (glifele) care le acoperea sunt stopate si, incet-incet, date uitarii, ca si calendarele. Istoria este inlocuita de istorii, care inceteaza sa mai fie incredintate posteritatii. Prezentul are gustul unui trecut ratat.
Conflictele armate
Mayasii nu au fost un popor pasnic, razboaiele punctand neincetat povestea civilizatiei lor. Se stie ca practicau sacrificiile umane – filmul lui Gibson, Apocalypto, este, de altfel, construit in jurul acestei ipoteze –, asa ca nu este exclus ca ei sa fi vazut in toti adversarii mai ales niste potentiale ofrande. Dusmanii capturati in urma bataliilor erau destinati sacrificiilor menite sa influenteze Universul si fortele lui. Poate insa aceasta ipoteza sa explice amploarea luptelor? Arthur Demarest, un reputat arheolog american, a pus in evidenta faptul ca, incepand cu anul 760, imprejurul stravechii cetati Seibal au avut loc evenimente de o violenta considerabila. Este vorba atat despre razboaie endemice intre mici regate locale, cat si de infruntari, prin vasali interpusi, intre cele doua mari capitale ale lumii mayase: Calakmul si Tikal. Niste marturii descifrate epigrafic, asociate cu recente desoperiri arheologice, demonstreaza ca, in urma conflictelor din perioada respectiva, aceasta zona urbanizata a fost practic stearsa de pe harta.
Timpul Apocalipsei, timpul probabil si oamenii de porumb
Ipoteza care pare sa-i seduca din ce in ce mai mult pe specialisti este aceea a dezordinii de origine climatica, dezordine ce a generat o influenta nociva si decisiv nefasta. In aceste regiuni ale lumii prehispanice unde agricultura se practica fara irigatii si depindea de abundenta ploilor si de regularitatea lor, era nevoie ca pamantul sa primeasca aproximativ 600 mm de apa pe an ca sa poata fi asigurata o recolta. „In mai multe randuri, afirma cercetatoarea Dominique Michelet, pragul de 450 de mm nu a fost insa atins. Nu este vorba, de fapt, despre niste rasturnari climatice colosale, de lunga durata, ci doar de accidente meteorologice repetate. Secete succesive, an dupa an.“ In plus, trebuie luat in seama faptul ca principala cultura agricola mayasa era aceea a porumbului. O planta extrem de sensibila atat la uscaciune, cat si la umiditate crescuta si care nu suporta perioadele lungi fara ploaie.
