Vatra Dornei - Prima zi

Dupa un drum atat de lung si plin de pericole rutiere, te astepti ca atunci cand ajungi sa gasesti lucruri care sa te linisteasca, dar in Romania stai cu grija si iti pui fel si fel de intrebari: Oare o sa gasim cald in camere!? Oare proprietarii pensiunii sunt oameni de treaba!? Oare o sa fie patul tare si asternutul murdar!? Sunt intrebari pe care le pui mereu si cred ca cea mai intrebata - intrebare este: Oare au apa calda non-stop!? Stiti doar ca multe dintre toate astea se intampla sa existe in Romania si nu eziti sa te intrebi. Intunericul si-a impus respectul peste vaile muntoase din Vatra Dornei, iar frigul isi facea aparitia si se impunea in forta. Mai aveam doar cateva zeci de minute sa ajungem si inca de la intrarea in oras ne-am setat GPS-ul pentru a ajunge la pensiune cat mai repede. Imediat ce am intrat pe strada am vazut niste porti deschise larg si scris mare Pensiunea Elena. Wow! Portile deschise!? Niciodata nu s-a intamplat sa mergem undeva si sa gasim portile larg daschise si gazdele sa ne astepte cu bratele deschise. In fata noastra au aparut doi oameni frumosi, simpli cu ochii mici si stralucitori. Elena, o femeie mica, cu un batic pe cap si cu ochelari i-am auzit pentru prima oara vocea live. Deja stiam cum vorbeste, are doua vorbe mari: mamica si bubulino. Cuvinte simple dar tandre si pline de dragoste. Aceste lucruri ne-au impresionat. Radu sau Raducu' cum ii spune D-na Elena, este un om bine facut, inalt. Daca il vezi de la distanta ai spune temator, dar imediat ce ii vezi chipul iti dai seama ca este un om bland. Acesti doi oameni simpli ne-au tinut portile deschise, ne-au asteptat cu sufletul la gura stiind de unde venim si cat drum am batut. Imediat ce am intrat in casa, am dat de o caldura de era sa pic din usa :) Nu ma asteptam sa fie atat, dar atat de cald! Toti au ramas cu gurile cascate pentru ca toti comentau negativ pe drum. Aceasta casuta nu este o pensiune asa cum ti-o imaginezi sau o vizualizezi pe internet. Este o casuta simpla, cu un etaj si un balcon. Pensiunea are trei camere mari, cu sobe de teracota, o baie la etaj pentru doua dintre camere si o baie jos pentru cealalta camera. Baia de sus este dotata cu dus, iar cea de jos cu cada. Pensiunea este destinata prietenilor apropiati, pentru trei familii ce se respecta reciproc si vor sa petreaca zile de vacanta de neuitat. Pensiunea nu este deloc scumpa, fiind negociabil fiecare pret pentru ca Elena si Raducu sunt oameni blanzi si intelegatori. Cel putin impresia asta ne-a lasat-o noua! In tot timpul cat am stat la aceasta pensiunea, eu unul cat si familia mea (aia mica si cumnata) ne-am simtit beton. Elena mereu a mentinut curatenia si in mai tot timpul ne-a spalat vasele si ne-a aranjat masa. Ne-am simtit chiar in vacanta. Raducu, ne-a pregatit de fiecare data lemnele de foc in gratar, doar noi sa mergem sa il aprindem. Toate lucrurile erau puse la fix si mereu la locul lor. Nu trebuia sa cauti nimic! Pana si papuci de casa! Exista si o serie de poze, dar am sa le postez intr-un post viitor, pana atunci va las sa va imaginati :)

In prima zi ne-am trezit devreme, am baut rapid cafeaua si ne-am indreptat spre partie. Nu doream decat sa schiez, asa ca la 10 eram pe partie. Am fost pe partia mica, unde era si cea mai multa zapada din cate am inteles. Am gasit schiuri la preturi avantajoasa (5 lei/h). Am luat doua perechi, pentru mine si cumnatica si ne-am repezit pe partie. Aia mica a ramas la poalele partiei sa ne priveasca. Stiti bine ca ea nu poate merge foarte ok, asa ca ea s-a bucurat de peisaj. M-am rugat in tot acest timp sa nu inghete, asa ca nu am stat foarte mult si m-am dus inapoi la ea. La orele 13 eram deja inapoi la pensiune si eu parca nu aveam stare. Am lasat-o pe aia mica acasa si am fugit cu cumnatica in oras la vizitat, pe jos. Am fost sa cautam posta si ne-am ratacit prin padure, am fost sa cautam felicitari pentru Bia - log .

Cu ocazia asta am vazut cam tot ce era de vazut prin oras: magazine, stradute, raul Dorna si gara. Nu va puteti imagina cat de simplu poate sa fie acest orasel si in acelasi timp cat de frumos. Este fermecator prin simplitatea lui. Nu este un oras cu ziduri vopsite, din contra tencuiala cade de pe pereti. Gara, nu este o gara renovata, dar pozitia ei si arhitectura simplu iti invioreaza ochii. Este minunat! (vb. unei prietene). In timp ce cautam prin oras lucruri de vazut si cel mai important, vederile am dat si peste Albisor.
Un caine ce era sa ma faca praf, la propriu :) Dar!!! dar ma latra molcom... parca si el s-a lasat influentat de ceea ce-l inconjoara. L-am linistit strigandu-l si alintandu-l asa ca mi-am vazut de drum mai departe. Am vazut si locurile din emisiunea de pe TVR2 "despre Vatra Dornei". Am stat pe strazi cateva ore bune. Am facut o sumedenie de poze in parcul veveritelor!

Dar seara se apropia si urma Revelionul. Asa ca am incins rapid gratarul pentru a manca bine si pentru a ne pregati sa fugim pe strazi. La orele 20 eram deja mancati, imbracati si pregatiti de iesire. I-am dus si pe restul prin locurile pe unde eu am cutreierat pe zi si am facut pe ghidul. Era deja seara si parca totul se schimbase. Parcul era frumos luminat, strazile si oglindeau in apele Dornei. Bradul din centru, de o marime colosala, s-a aprins si el si lumina mai bine de juma' de strada. Totul in jur era fermecator! In tot acest timp, pe langa noi se perindau colindatori, unii mai insistenti ca altii.
Lucru ce nu ne-a placut, dar asa e traditia in aceste zone. Posibil noi ne-am speriat, dar din cate am vazut cei din jurul nostru erau deschisi si nu pareau deloc speriati. Mai aveam mai putin de o ora pana la gongul de inceput de an. Frigul ne patrundea din ce in ce mai tare in oase, aia mica nu se simtea prea bine, asa ca am ales sa ne urcam in masini si sa asteptam acolo pana ce scena din centrul orasului se va lumina. Am parcat pe o straduta de unde puteam vedea ceea ce se intampla in jur. La 11 si un pic ne-am dat jos din masina si am mers spre scena. 

Ziua s-a incheiat cu imbratisari intre noi, focuri de artificii si am fost asteptati de Elena si Raducu la pensiune. Ne-am pus pe chefuit la maxim pana undeva la orele 3 dimineata, cand am ales sa dormim pentru ca nu aveam de gand ca a doua zi sa ne trezim tarziu si sa pierdem "muntele" :)

2012-Universul calatorului LA MULTI ANI!

În primul rând doresc sa îti urez un sincer si întelept La Multi Ani gândule si cititorule! Fie ca acest nou si proaspat an sa îti aduca animatie în suflet si imaginatie în gândire! Prosperitate în buzunare si în seiful de sub saltea si tarie în fizicul ce-l porti mereu dupa tine!

Tocmai ce am terminat selectia la poze si pot spune cu mâna pe inima ca mi-au ramas sentimente adânci înfipte în zona pe care tocmai am calcat. Aceste locuri mi-au trezit interesul înca de la primele cautari pe net, înca de când am auzit vorbe despre Bucovina. Am vrut sa vad de ce oamenii vorbesc atât de frumos despre aceste zone - si m-am convins! Aceste zone sunt calme precum citim despre bunatatea lui Dumnezeu în biblie. Oamenii de prin aceste locuri sunt mult diferiti de oamenii pe care eu îi cunosc. Locurile parca sunt marcate de ceva divin si te fac sa îti iei gândurile de la cele rele si sa traiesti în frumos, în armonie. Aceste zone frumoase sunt în România, nu-nu este vorba de România normala a lui Tiriac. Aia este doar o vrajeala televizata, un mesaj de marketing.

Aceste zone nu au nevoie de marketingul lor pervers! Aceste zone se lasa vazute de oamenii ce merita acest lucru. Vatra Dornei si zonele de lânga sunt locuri de poveste! Locuri pe care le atingi/le pasesti odata si îti doresti sa o faci si a doua oara si tot asa... pâna ajungi la visul de a te muta acolo. Dorinta pe care noi deja o avem. Mi-as dori sa scriu despre lucruri urâte, dar pur si simplu nu am ce! Mi-as dori sa scriu despre drumurile de acolo, despre primar, despre unele gropite, dar nu am ce. Nu pentru ca drumurile de acolo sunt perfecte, ci pur si simplu privelistea si tot ce e acolo îti ia gândul de la lucrurile normale. Înca de la plecare am avut deschide si nu m-am grabit deloc sa ajung. Stiam ca acea zona ma asteapta asa ca nu ne-a luat decât 8 ore sa ajungem. Pe drum nu vedeam deloc zapada si asta îi facea pe toti ceilalti nervosi si iritati. Se asteptau la niste dealuri pline de noroi. Eu cât si aia mica stiam ce o sa gasim acolo pentru ca noi nu doar ca am citit despre aceste zone, ci le-am penetrat cu toata fiinta noastra! Imediat ce am intrat în Bucovina, parca s-a schimbat aerul. Si sa nu omit -

ne-am oprit si la Hanul Ancutei (cei ce au citit Sadoveanu stiu despre ce vorbesc). Hanul arata la fel ca în vechiul timp prafuit, chiar daca a suferit mutari si renovari si îmbunatatiri. Lautarii stau la loc de cinste si uneori mai coboara de pe a lor minunata scena si vin la urechea ta pentru a îti mai cânta o melodie de drumetie. Te citesc în ochi ca esti un calator pierdut în zona si te face înca de la intrare sa te simti bine. Recomand tuturor ce ajung prin aceste zone sa treaca pe la Hanul Ancutei. Pentru cei ce nu au GPS, Hanul Ancutei se afla la 27 de km de Roman spre Gura Humorului, fiind imediat pe stânga. Nu aveti cum sa îl ratati, fiind parcarea plina si hanul destul de mare!

Dupa ce am plecat de la han am mers mai departe spre destinatia noastra. Lautarul cel vesel ne-a condus pâna la usa si ne-a urat drum bun cu rugamintea ca la întoarcere sa mai trecem pe acolo. Lucru ce l-am si facut, dar de el nu am mai dat. Posibil era schimbul II:)

Gura Humorului este o statiune minunata. O statiune frumos ornata de sarbatoare! Am trecut repede prin acesta frumoasa galaxie a culorilor si ne-am continuat drumul prin frumosul univers bucovinean cu destinatia finala Vatra Dornei!

Am ajuns undeva dupa orele 21, plecati de pe la 12 din Galati. Dupa mai bine de 400 de km ne aflam la destinatie. Zapada era si ea prezenta asa ca toti s-au linistit. Zonele se lasau acoperite de întuneric asa ca nimeni nu a avut mare lucru de vazut, dar imaginatia cred ca si-a jucat bine rolul. Ajunsi în fata portii pensiunii, obositi si doritori de caldura am ramas din nou surprinsi. Dar despre toate celelalte va povestesc mâine seara pentru ca acum fug rapid la somn!

Plan de vacanta II - Obiective

www.telescaun.ro

Nu am fost niciodata la Vatra Dornei asa ca sunt multe curiozitati, dar multe necunoscute. Cel mai departe am ajuns la barajul Bicaz, dupa care am mers spre Cheile Bicazului si tot sus/jos spre Sovata. Cunosc destul de bine drumul pana la Piatra Neamt si stiu ca pana acolo poti face cam 3-4 ore intr-un rulaj de vacanta. Noi plecam din Galati asa ca drumul pe care o sa-l urmam este: Galati-Tecuci-Adjud-Bacau-Piatra Neamt, de acolo drumurile ce duc spre Vatra Dornei sunt mai multe. Noi am ales sa mergem pe partea cu Gura Humorului pentru ca e si drumul mai bun, iar peisajul este de vis. Plus de asta vrem sa vedem si Gura Humorului. Suna atat de frumos, fiecare nume, fiecare lucru din aceasta zona.
Am sa va vorbesc putin si despre costurile unei asemenea deplasari mai ales de Revelion. Unii dintre voi, chiar si eu am crezut ca lucrurile nu stau roz si ca o sa ajung la niste costuri destul de mari. Ei bine nu e chiar asa! Stiu, inca nu am ajuns si nu pot trage linie. Da, dar socotelile le faci de acasa si chiar daca nu sunt ca cele din targ, oricum iti faci o idee. Interesant este faptul ca este cu mult mai ieftin decat pe Valea Prahovei si atractiile sunt asemanatoare, dar cu mult mai interesante si ne descoperite in Vatra Dornei (referinta la cei din Sud-SudEst). Deci mergem la Vatra Dornei! Asa ca sa-i dam inainte cu calculele. Pana la Vatra Dornei sunt circa 400de km, iar in regim de iarna faci cam 6 ore (situatii grele de iarna si aglomeratie in apropiere) -Va spun despre astea in urma unor informatii stranse de pe internet-
Pana acolo se consuma circa 80% din rezervorul unui matiz (masina noastra), calcul facut tot pentru iarna. Inseamna ca dus intors o sa consumam undeva la 2 rezervoare cu tot cu plimbari pe acolo. Daca suntem 4 in masina, inseamna ca avem o cheltuiala medie de aprox. 80de lei/pers. Destul de bine, zic eu. Cazarea, multumita lui Dumnezeu am gasit foarte ieftin si chiar in centrul orasului, asa ca drumurile la partie sunt scurte si nu cred ca o sa avem mare nevoie de masina. Toata cazarea este undeva pana in 1600 de lei/8persoane. Bun, nu!? Poze de la cazare am sa atasez abia dupa ce ajung acolo.

Locuri de vizitat si ce poti face la Vatra Dornei, atentie Iarna: in acest post o sa vorbesc doar de partie si de costurile aferente. Partia pe care noi mergem se numeste partia (de pe) Dealul Negru. Este o partie de grad mediu asa ca nu o sa fie deloc dificil sa schiez si eu :). Nu sunt eu cel mai pricepul schior, dar sunt curajos si prind viteza. Cu oprirea e mai dificil :)

Exista si telescaun (asta pentru cei ce nu au deloc idee despre zona)! Telescaunul este ok si este foarte "lung", aprox. 3 km, drum pe care il faci in 25 de minute. Din telescaun ai multe de vazut si la capatul firului esti cu mult deasupra orasului. Privelistea este superba si descoperi locuri noi si peisaje dintre cele mai virgine. Un drum cu telescaunul costa 15 lei (dus-intors), iar pentru cei ce merg doar dus ca la intoarcere sa vina plutind pe schiuri, platesc doar 9 lei. Teleschiul costa 3 lei! Deci pentru tot sejurul mi-am programat 10 ture, insemnand 30 de lei. Printre alte "jocuri de iarna" mai ai si tubing extrem de interesant la doar 3 lei.

Partia este mereu plina si la poalele ei gasesti mereu o cana de vin fier si mult ceai (din info google). Tot la poalele partiei gasesti magazine cu articole de sezon cad si magazine cu artizanate din aceasta frumoasa zona + nelipsitele magazine de inchirieri echipamente pentru partie. La un calcul simplu, nu as iesi deloc scump cu aceasta iesire pe partie, fata de Valea Prahovei unde preturile bat criza ca pe snitele, la Vatra Dornei o simti si asta te incalzeste! De ce!? Pentru ca te mai intorci si cu bani dupa o zi de colindat pe partie.

 Sus, pe Dealul Negru dupa ce iei masa la frumoasa cabana, poti apela la o superba plimbare cu sania trasa de cai. Privelistea te fura, iar frigul te incalezeste (a nu uita de o cana de vin fiert). Astfel traiesti o senzatie ca la Polul Nord! Cred ca acest post o sa marcheze prima zi din vizita noastra la Vatra Dornei.
Sunt foarte multe oferte pentru extern (iesiri din tara), la preturi mai mult sau mai putin atingatoare. Sunt multe de vazut si de trait in afara tarii si toate astea merita traite, dar noi am ales sa mai ramanem putin in tara si sa vizitam si restul nevizitat. Am citit mult bialog.ro si imi doresc cu ardoare sa vad si ceea ce la noi nu vezi. Am descoperit prin imagini si informatii Bulgaria la munte si am vrut sa ajungem acolo. Este atingator de dureros cum cei ce ne sunt vecini au investit si totusi au lasat preturile mici pentru toti. Da, o sa ajungem si acolo. Tot pe bialog.ro am descoperit si Budapesta de revelion, tot prin imagini si povestiri, dar iata ca noi am ales Vatra Dornei si nu ne pare rau pentru alegerea facuta. Chiar cred ca alegerea asta este dintre toate cea mai buna. Este un taram pe care noi nu l-am descoperit si avand in vedere ca anul viitor ne mutam la Bucale (inapoi), nu cred ca am mai fi ajuns in aceste frumoase zone. In urmatorul post as vrea sa "atac" putin si restul ceea ce ramane de vizitat. Asa ca pentru in seara asta cam atat, maine este o noua zi, iar de maine mai este o luna pana ceea ce se numeste pregatiri de Ajun de Craciun. As dori sa imi doresc ca lucrurile sa ramana asa si dorintele sa prinda aripi, iar noi sa fim sanatosi si mereu zambitori. Toate cele bune! Cu drag, Cosmin!

Plan de vacanta I - Organizare

In urma unei discutii avute cu prietenii intr-un restaurant cochet din Braila am hotarat sa ne petrecem Revelionul 2012 la inaltimile tarii. Asa ca ne-am pus pe gandit si de venit cu idei. In prima instanta am zis sa iesim din tara, de preferinta Budapesta. Am citit pe blog-ul unei prietene "virtuale" ca o iesire ieftina si frumoasa poate fi Budapesta. Drumul este unul destul de lung, in mare parte in aceasta tara care isi respecta cetatenii cu drumuri pline de gropi si neprevazut. Asa ca varinata Budapesta suna bine, dar ingrozitor de obositor. Poate e frumos daca esti aproape si iesi imediat din tara si asa poti avea o vacanta frumoasa, dar cand locuiesti in Est ambitia iti este rasturnata instant. Asa ca am renuntat si am incercat si Parisul. Wow! Multi ar spune ... De revelion te-ai gasit!? Ori esti genul care ai o gramada de bani, ori te-a innebunit iesitul asta din tara.  Ei bine, banii nu sunt niciodata suficienti, cat despre nebunia iesitului... doar un nebun o poate confirma...DECI CONFIRM :) Si cum nu toti din grup par a fi nebuni si acest lucru a picat. A ramas ca o sa ajungem la Paris la anu' cand o sa facem o ampla dezbatere si pana atunci sa incercam sa gasim o oferta pentru buzunarele noastre extrem de stramte si intortochiate. Asa ca din nebunie, am dat in hazard si am ales la intamplare o zona... o zona cat mai aproape de noi pentru ca iarna NU-I CA VARA si trebuie sa fim precauti. Dupa cele discutate in frumosul restaurant, la o cana mare de cafea am mers fiecare acasa si am inceput sa cautam oferte. Totul a durat extrem de mult, am cautat pe booking.com (multumesc bialog!). Sincer eu nu am renuntat la ideea de iesit din tara, asa ca am cautat si peste hotare, dar cum lucrurile nu le faci mereu de capul tau, am renuntat. Dintre ofertele cele mai frumoase erau... in Bulgaria. Nu mi-a venit sa cred ce frumoasa poate sa fie tara vecina. ce deschideri au, ce minti luminate sunt in aceasta tara si cat de mult s-a investit. Intrati si voi pe booking.com si o sa vedeti la ce preturi si ce conditii ofera Bulgarii pentru turistii ce aleg muntele lor. O sa ramaneti pur si simplu stupefiati cata diferenta exista intre noi si ei. Ahh si pentru ca nu vreau sa uit am sa va spun si de noi. In prima seara am zis ca innebunesc cand am dat de o oferta la Brasov pentru 6 persoane la doar 260Euro pentru 3 nopti chiar in mijlocul Brasovului. Am zis pe loc "am pus-o"! Si ne-am pus la somn. Dimineata e-mail: Ne pare rau, dar apartamentul se afla in renovare pana dupa revelion. Asta este Romania si astea sunt minciunile des intalnite. Nu am sa dau numele pensiunii, nu ar avea rost. Consider ca au facut o greseala atunci cand si-au postat anuntul pe booking.com si au incercat sa o dreaga Nu am sa ii judec, ii las in plata celor mai revoltati. Asa ca ne-am axat pe ceva mai la nord si am ales Vatra Dornei. Ne-a trebuit aproape o saptamana sa gasim o oferta buna care sa ne convina cu adevarat. In prima instanta am ales pensiunea Dornelor ( http://www.pensiuneadornelor.ro/ ), dar din cate am inteles (din comentarii postate pe internet) proprietarul acestei frumoase pensiuni nu este tocmai tipul de om cu care ai vrea sa iti petreci vacanta. Nu este de dorit sa il ai prin preajma. Chiar daca tot ceea ce vedeti pe site pare foarte frumos si atragator, noi ne-am interesat si nu e tocmai asa. In primul rand casutele... sunt la un pret de 280 de lei/noapte-4 persoane incap, nu ai aragaz, frigider etc. Doar ai un pat, o masuta si respectiv un tv. Pensiunea are restaurant propriu si tot din comentarii am inteles ca acest restaurant este singurul prin zona si nu prea ai de ales. Sunt multe de vorbit despre aceasta pensiune si as prefera sa cautati singuri pe net pentru a va informa cat mai bine. Daca exista cineva care a fost la aceasta pensiune si doreste sa vorbeasca despre, o poate face liber in comentarii.
Si sa revin... Cautarile au fost reluate. Asa ca am luat din nou google-ul la "picior" si am inceput sa cautam printre oferte. Vreau sa va spun ca romanii nu mai sunt cum erau. Acum oamenii se pregatesc/fac rezervari din timp. Sunt oameni ce isi fac rezervari pentru revelion de pe malul marii la 40 de grade in timpul verii. Asa ca, sa nu va mirati cand o sa sunati la pensiuni in Noiembrie si toti or sa va spuna ca nu au locuri libere. Preturile mari raman mereu pe ultimul loc, asa ca daca aveti banii necesari... inca mai aveti posibilitatea unei rezervari. Dupa cateva zile de cautari am gasit o casa in Vatra Dornei cu regim de pensiune. Doi oameni dragalasi (asa par prin telefon) ce au la dispozitie 3 camere. Pensiunea se afla chiar in mijlocul orasului, asa ca o sa ne fie extrem de usor sa ajungem la partia Dealul Negru. Despre Vatra Dornei si minunatele peisaje, imediat in urmatorul post.

Foto

Jurnal de concediu 3

Dupa ce am revenit de la mare, am mai stat doar o zi pe acasa. In urmatoarea zi ne-am imbarcat la bordul broscutei si am plecat spre tara unde am stat cateva zile sa ne tragem suflu dupa soarele arzator din Neptun. Dupa cum stiti, Vrancea este o regiune de deal/munte, aerul din aceasta zona face foarte bine organismului, mai ales daca munciti intr-un oras mare si/sau lucrati in stres. De cate ori merg la tara imi regasesc linistea din copilarie. Asa ca imi face o deosebita placere sa ajung "acasa" la tara.
Dupa cele cateva zile petrecute la tara, ne-am indreptat spre Bucuresti la parintii mei de data asta. Ne asteptau ca pe painea calda. Nu ne vazusem de ceva vreme, iar mama este o mama mult prea lipicioasa, afectuasa, sa poata rezista fara mine foarte mult timp. Sincer, si mi-e imi era dor de ea, de Mihai. Tin mult la ei, mama face totul pentru mine si sincer si as face totul pentru ea. In momentul de fata nu sunt eu cel mai in masura sa o ajut, dar daca as putea as ajuta cum as putea. Pot spune ca am avut multe conflicte cu ea, suntem caractere diferite.. ea este ceva mai impulsiva decat mine, iar eu mi-am capatat un calm aparte. Leii sunt ceva mai agitati decat racii... asa suntem noi. Asa ca am avut conflicte, de care mie unul imi pare rau...dar ceea ce se intampla, nu poti schimba.Dar sa revin la concediu, promit intr-o zi sa iti scriu mai multe despre relatia mama-fiu/fiu-mama! Poate chiar saptamana asta...
Cum am ajuns la Bucuresti ne-am si apucat de treaba. Mama tocmai si-a renovat casa, urmand ca anul viitorul sa se si ridice cu ceva mai sus si a avut nevoie de putin ajutor. Asa ca am trecut la treaba, am dat cu bait pe gard, am curatat pavelele, am facut cata treaba am putut...
Pentru weekend am pregatit iesirea la munte, traseul a fost urmatorul: Bucuresti-Predeal (oprire la 3brazi- este locul unde noi mancam ori de cate ori iesim la munte pe Val. Prah.)-Busteni-Cazare- a doua zi-Busteni-Babele-Busteni-Sinaia-Manastirea Pestera (doar pana la jumatatea drumului, o asteptam pe Madam Udrea sa faca al-2-lea transfagarasan pana la capat :))) .....) Targoviste-Acasa la Bucuresti, iar urmatoarea zi am plecat spre Galati... ACASA!
Am sa va arat pozele atat de la Babele, care pe mine m-a lasat cu un gust amar, sincer... Sa dai 62 de lei de persoana dus-intors sa vezi niste ruine in paragina este prea mult pentru ceea ce se intampla in tara asta. Sper din toata inima sa nu mai faca si altii greseala noastra, chiar daca stiu sigur ca acolo vor fii mereu cozi :(
Poze si cam atat, cred ca ele vorbesc de la sine...

La peste pe 2011

Am am fost la peste. Sincer!? Eu nu am prins nimic, dar aia mica a prins si sunt fericit. Eu m-am ocupat de poze... ARTISTICE!


Anul acesta nu stiu daca mai ajungem la peste, asa ca o sesiune de poze chiar trebuia sa fac.
Balta: Siretul Mort (la iesire din Galati spre Braila, inainte de calea ferata la dreapta-ANL-uri).
Pret: zero lei
Peste: la undita trage, dar la lanseta risc mare de agatare. Pentru o iesire la aer liber/gratar dar fara muzica (de preferinta) este perfecta. Padurea iti ofera o umbra racoroasa pana aproape de dupa-amiaza.

Continuare - Jurnal de concediu

A doua zi a inceput de dimineata. Ne-am programat sa ne trezim devreme si sa ajungem pe plaja. Aveam un program bine stabilit si trebuia sa il respectam. Asa ca ne-am trezit devreme, am baut repejor cafeaua si am pornit spre plaja. Totul era altceva, nu ne mai prezentam nicaieri "ea este prietena mea/el este prietenul meu". Ziua a fost superba, soarele nu ne-a ocolit si ne-a prajit (la propriu) de tot.
Undeva in jurul pranzului am parasit plaja si ne-am indreptat spre camping unde am jucat niste jocuri interesante (aduse de John si Iulia). Restul zilelor au fost cam la fel, dimineata ne trezeam, plecam la plaja, dupa amiaza papam pepene, iar seara mancam in oras. De vizitat, mai putin, dar a fost frumos. Intr-o singura zi am facut exceptie de iesit pe plaja si anume in ziua 3. Nu pentru ca nu ne doream, ci pentru ca toti eram prajiti de tot si ne ustura ingrozitor pilea.
Meciul dintre Otelul si Steaua l-am prins la terasa Spring Time. De ce a fost atat de palpitant? Pentru ca cei cu care am mers tineau cu Otelul (deh echipa orasului lor) si eu tineam (nu sunt eu tocmai un microbist) cu Steaua. La masa a fost un show criminal. Dar meciul s-a terminat asa cum trebuia. Steaua nu merita o victorie, chiar daca si-o dorea.
Vacanta la mare pentru mine si aia mica este una traditionala, nimic special. Mergem in acelasi loc in fiecare an pentru ca ne place, pentru ca iubim statiunea Neptun. Nu stiu cum este afara, dar momentan nu ne permitem sa iesim. Ne dorim lucrul acesta, dar pana atunci cea mai buna alegere ramane Neptun... NU MAMAIA!!!
Ca si preturi informative pentru vara 2011 Camping zodiac:
Persoana: 20 de lei
Masina: 10 lei
Apa calda non-stop
Wc incredibil de curate
etc etc etc
Maine seara revin cu - Jurnal de munte 2011

Inapoi de pe luna 2 - jurnal de concediu

...Si s-a intamplat sa va promit aseara ca va spun continuarea. Este 12:14, iar maine mergem la peste cu noaptea in cap. Cu toate astea am sa scriu...
Dupa ce am luat masa in Costinesti, am hotarat sa mergem inapoi spre casa. Asa cum spuneam, in geanta aveam ceea ce urma sa ma lege pe viata de a mea jumatate. In geanta tineam sentimele, gandurile, zambetele si lacrimile din ultimii 4 ani. In geanta se afla si viitorul, viitorul nu doar al meu, ci al nostru. Juramintele se aflau si ele tot acolo. In capul meu era o ratacire profunda, cum si in ce fel sa fie. Imi doream sa fie ceva unic, frumos, profund, timid, ascuns, dar cu toate astea sa stie toata lumea. Uneori imi vine sa strig, dar sunt prea timid sa o fac. Uneori injur alte persoane, mai ales cand sunt la volan si nu sunt asa timid, dar cand vine vorba de spatiul meu intim sunt extrem de timid. De exemplu, imi pica greu sa ma sarut atunci cand sunt pe strada. Suna copilareste si imatur sa spun asta, dar o spun deschis. Mi-e nu stiu cum sa fac anumite lucruri in public, chiar daca uneori par asa dintr-o bucata. Asa cum am spus, nu am tocmai cel mai frumos comportament vis-a-vis de oamenii care ma supara si chiar daca imi pica greu totusi nu ma ascund sa le spun in fata sau chiar sa mai iau la harta. Dar sa revenim la ceea ce avea sa se intample dupa ce am plecat din Costinesti. Ahhh, dar pana sa plecam din Costinesti, am stabilit cu prietenii ca ei sa mearga cu o masina toti, iar eu sa plec cu aia mica singuri in masina. Cu noi era Oana, care nu dorea in ruptul capului sa ne lase singuri. Pana intr-un moment in care s-a prins. Sa fac o mica paranteza: Oana stia despre ce era vorba; inainte sa plecam la mare, i-am spus tot ce aveam de gand, mai putin modul in care o voi face; nu i-am spus nu pentru ca nu voiam sa ii spun, ci pentru ca nici eu nu stiam. Revenind, am plecat cu aia mica spre Neptun, in gand mi-a venit o idee, poate nu unica, dar frumoasa. M-am gandit ca totul sa se intample pe plaja. Daaaaa, stiu multi au facut asta, DAR NU EU! Iubesc marea, dar si muntele. Dar marea imi ofera libertatea de care am nevoie. Ma simt in LARGUL meu. Valurile imi dau putere si incredere. Sunt o zodie de apa! Marea este largul pe care il vad atunci cand ma simt liber. Posibil intr-o zi o sa va povestesc si legatura mea cu marea si cum a fost prima oara.
Am plecat spre Neptun, pe drum imi tremurau tendoanele, parul imi era ridicat atat pe maini cat si pe picioare. Cei aproape 15 km pareau o infinitate. Imi doream sa fie ceva frumos, sa o fac sa vada largul pe care eu il simt atunci cand privesc marea. Ma gandeam cum sa o fac, ce sa zic, cum sa zic. Ajunsi in statiune i-am spus ca mergem pana la magazin sa luam suc si mai apoi i-am spus ca mai bine mergem sa facem si o plimbare si poze daca tot suntem singuri. Asa am ajuns pe plaja, asa am ajuns sa facem poze. Din nou simteam cum tremur si martor mi-e doar cainele ce ne-a insotit de la intrarea pe plaja. Un caine de care eu unul m-am speriat cand am intrat pe plaja. Era mare, alb si latos. Parca era un caine de munte, antrenat pe dealurile cele mai dificile. Aveam impresia ca este impotriva la ce aveam sa fac, pana a dat din coada. Atunci m-am simtit in siguranta. A dat din coada pentru ca aia mica este atat de calda, atat de mult indrageste animalele incat oricat de rau ar putea sa fie un caine tot da din coada atunci cand o vede. Asa ne-am continuat drumul si la un moment dat.... am ales sa facem o poza cu spatele la mare. Am pus aparatul pe o masuta de pe plaja si m-am "prefacut" ca motivul meu era poza. Poza a iesit, dar in timpul asta m-am asezat in genunchi, intr-un singur genunchi precum cavalerii regali, am scos din buzunar scoica... (cu putin timp in urma, in timp ce ne plimbam am mutat cei 4 ani si viitorul din ganta in buzunar) am deschis si am intrebat...
VREI SA FII SOTIA MEA!?
Ma uitam in ochii ei si ii simteam cum tremura, mai apoi intreg corpul s-a cutremurat. Acel tremur s-a mutat la mine si amandoi am inceput sa tremuram. A fost ceva extrem de CUTREMURATOR... Nu exista cuvinte... Apoi s-a intamplat sa spuna...
DA!!!
In momentul urmator se auzeau doar valurile cum se sparg de tarm. Simtem doar nisipul la talpile picioarelor. Ma simteam IMPLINIT!
In tot acest timp nu am simtit decat ca ma scufund si o iau de la capat si iar ma scufund. Sunt trairi pe care nu vreau sa le mai traiesc. Ajung pentru o singura data in toata viata. Sunt atat de frumoase incat daca ai repeta asta, ai strica totul.
Nu suntem un cuplu perfect. As putea spune ca ne certam des si ca avem opinii diferite. Dar cred ca tocmai asta ne implineste, incapatanarea noastra. Suntem un cuplu ce ne completam si sper ca vom avea toata viata puterea sa ne completam. Poate pentru unii aceste lucruri sunt normale pentru ca le-au trait si acum nu mai sunt asa semnificative, dar le-ati trait, EU NU! Asa ca nu ma judecati. Vreau sa cred ca viata nu inseamna doar rau, ci viata mai inseamna si bine si frumos.
Da, si a spus DA! A incercat sa faca si o gluma in acest timp... Ti-am spus ca o sa iti spun NU!? A incercat, dar nu a putut. Nu a putut pentru ca simt ca ceea ce ea simtea ea era ca doarea doar sa spuna DA! Un Daaa la unison cu marea! A fost frumos, au fost cateva minute extraordinare. Extrem de frumoase pe care as vrea sa le traiesca toti oamenii DAR O SINGURA DATA IN VIATA!

Cam atat din prima zi de vancata. Maine revin cu a doua zi, intamplarile, povestile despre cerere. Maine va mai spus si despre meciul Otelul - Steaua pe care l-am urmarit la restaurantul Spring Time din Neptun impreuna cu prietenii, despre minunatele mele sarituri in apa, despre mana stanga tinuta cat mai mult la vedere ca toata lumea sa ii vada inelul si multe altele!
Este ora 12:48 si deja sunt in 8.06, maine mergem la peste si posibil facem si cateva poze. Poze de logoditi... :)

Inapoi de pe luna

Si ne-am intors...
Azi se implinesc 5 zile de cand am revenit din concediu. Un concediu plin de peripetii, odihna si relaxare. Am coborat la nivelul marii si apoi am urcat la cel mai inalt nivel. Acum ne aflam la etajul 1 si suntem inapoi in apartamentul nostru. Dar avem o gramada de povestit. Am o gramada sa va spun.
In seara asta o sa va povestesc doar primele zile din concediu, urmand ca in serile urmatoare sa intru in detaliu si despre celelalte zile.

Prima zi de concediu a fost una de pregatire. A fost mai mult o zi de acomodare si de ganduri spre mare. Am facut curatenie, am lasat casa boboc.

Joi seara (14 noaptea) am plecat spre mare (a doua zi de concediu). Drumul a fost relativ usor, iar dupa doar cateva ore eram pe plaja la Neptun. Am ajuns undeva pe la 4:00 dimineata si doar ce am mai stat putin sa prindem rasaritul. Am mancat ceva prin parcare, eu am avut ceva dureri de masea care m-au chinuit putin pe drum. Din pacate rasaritul nu a vrut sa fie cum l-am prins acum 2 ani. Cand a fost cel mai frumos rasarit pe care l-am prins. Norii nu ne-au dat voie sa vedem din nou soarele cum iese din apa limpede precum cristalul, vanturata de curenti.

Dupa baia traditionala pana la genunchi in apa marii, ne-am retras spre vestitul camping unde mergem an de an. Ne astepta parca pregatit, cu unele schimbari (in bine) la fata. Dupa ce ne-am cazat am mers din nou pe plaja si ne-am balacit pana aproape de mijlocul zilei.

In prima zi am jucat pentru prima oara fotbal pe plaja. A fost senzational! A fost cele mai lungi momente din tot sejurul asta. Meciul a durat 5 minute, dar parca a tinut o viata. Nisipul incins, cele aproape 100 de kg ale mele m-au facut sa ma simt extrem de obosit. Dar a fost frumos!

Dupa-amiaza am cautat un loc de umbra in tot camping-ul unde sa ne intindem putin, nu am gasit. A fost extrem de cald, iar oboseala isi spunea cuvantul (eram nedormit deja de peste 30 de ore). Intr-un final am adormit la John in masina (un prieten care a fost cu noi) pe aer conditionat cu motorul pornit. Nu am reusit sa dorm foarte mult, dare cele cateva minute/zeci de minute au insemnat enorm. Seara am mers in Costinesti cu gandul ca vom ajunge la terasa unde putem pune mana pe microfoane si putem canta cateva melodii. Din pacate terasa nu mai exista, s-a inchis. Am batut peste 20 de km degeaba. Asa ca am mers prin statiune si ne-am pierdut vremea pe la tarabe si apoi ne-am intins la o masa. In geanta eu ascundeam ceva, ceva ce o sa aflati mai tarziu! Emotiile ma invadau, gandul imi era doar acolo. Am ales sa mananc o shaorma, in timp ce aia mica si Oana au papat pizza. Shaorma a intrat greu pentru ca eu nu stiam cum sa fac sa imi iau gandul sau sa aplic gandurile. Despre ce este vorba? Este deja 12:54 iar maine ma duc la munci. O sa intru maine in detaliu... nu vreau acum sa scriu ceva ce trebuie spus cu lux de amanunte! Cert este ca S-A INTAMPLAT!!!!

Din viitor...

In curand! LA MAREEEE!!!!
Imi vine greu sa va voresc de viitorul foarte apropiat pentru ca sunt inca la munca si ma simt tare aiurea. Nu mai pot rezista, VREAU LA MAREEE!!! Sau cum era piesa aia: M-am saturat de patul meu de acasa... (vama veche).
Dar pentru a mai usura chinul asta incep de azi sa scriu....

Lista pentru mare...

Up 1.
Una bucata masina de transport din dotare ce nu trebuie uitata in fata blocului;
cortul tot din dotare compartimentat cu o singura camera;
una bucata femeie ce nu trebuie uitata acasa ca risc sa raman nemancat pe acolo;
+ inca o a doua "femeie", cumnatica din dotare ce nu trebuie lasata acasa pentru ca risc sa spal eu vasele;
saltea cu perne;
masa cu scaune;
lenjerie de culoare deschisa;
oale, cratiti, pahare, lingur, furculite (de chestia asta se ocupa aia mica ca eu nu sunt tocmai un geniu in spatiul numit bucatarie) ahh... apropo, stiti de ce unii barbati sunt buni in bucatarie? Pentru ca nu au avut o femeie care sa le gateasca cum trebuie :) Eu am asa ca nu sunt tocmai cel mai bun bucatar.
Continuam...
saltea de apa;
colac de salvare (trebuie cumparat);
pantalonii de plaja (asics);
camasi albe si colorate pentru zi/seara;
pantaloni si tricouri;
minge de plaja si minge de apa;
crema protectoare... neah ca nu este necesar;
pasta de dinti si 3 periute;
una bucata plita electrica;
prelungitor lungggg si alte prelungitoare;
bec pentru afara;
aparat de tantari;
prosoape;
si nu in ultimul rand cardurile (de benzina si bani pentru una alta);
de mancat mancam la cort + spring time pe bonuri de masa :)

Up2... nu stiu ce imi mai trebuie, dar mai e ceva pana plec la mare, asa ca daca imi mai reamintesc ceva sau daca mai cumpar ceva, raman sa scriu aici....

Daca voi sunteti deja in concediu, va doresc din toata inima o plaja invadata de soara si dupa caz femei goale!!!
Vacanta placuta!

Weekend la Fina

In seara asta am avut timp sa scot pozele de la Fina din weekend. Asa ca in seara asta (asa cum am promis aseara), m-am gandit sa pun cateva poze de la Fina si Finu' de la tara. Nu de alta, dar merita sa-i cunoasteti si voi. Sunt niste oameni amabili si foarte veseli. Chiar nu te plictisesti niciodata cu ei. Finu' este foarte comic, iar eu sincer nu l-am vazut niciodata suparat in 2 ani de cand il cunosc. Este un om cu armata la activ! Fina, o fata sensibila si foarte amabila. Impreuna formeaza un cuplu pupacios.... La fiecare 3 minute ei se saruta. Chiar nu am vazut niciodata atatea pupiceala pe secunda!
Ne-am simtit excelent la ei, atat eu cat si aia mica. Am facut gratar si am papat ca niste burtosi ce suntem. Am mers la ei, pentru ca mama lu' Fina s-a intors in tara si a dorit sa ne cunoasca. O femeie la fel de simtita si foarte curajoasa. Nu vreau sa intru' in detalii, dar vreau sa ma credeti pe cuvant ca este o femeie curajoasa.
So... poze...

Eu si coila!

Aia mica si coila!


Noi si coila!


Fina si Nasa cu coila!



Intr-un moment...





...De tandrete



Finu, mare gratargiu...



De la stanga la dreapta (Finu' Aiurel si Fina)




Fantana...