Hristos a inviat!

Au trecut și sărbătorile Pascale. Acum intrăm din nou în ritmul obișnuit, cu toate cele necesare vieții "umanoide". Nu știu ce ați făcut voi de aceste sărbători, dar la mine stresul a fost maxim. Nici până acum nu mi-am revenit din oboseala acumulată (ne-am întors de luni seara). Încă mă simt obosit de la gât în jos. Cu capul o duc ceva mai bine.

Stresul maxim a fost de sâmbătă când au venit și ai mei la Focșani. A fost destul de aiurea pentru că a fost pentru prima oară când părinții mei s-au întâlnit cu părinții lu' aia mică. Știu, sună aiurea că după atâția ani abia acum să se vadă. Dar ce să fac eu dacă nu a fost când!? Mama muncește prea mult, iar Mihai nu are timp din cauza facebook-ului:) Oricum, întâlnirea a fost de gradul 10+ și spre surprinderea mea totul s-a încheiat cu bine. Nu pot să mă ascund că nu am avut "emoţuri" cu această minunată întâlnire! Am avut din greu!

Ne-am întors de luni și iepurașul ne aștepta vesel la poștă!

Vreți să vedeți ce am primit!?

Bineeee! Vă arăt:)

A fost o veselie aseară când aia mică a început să citească ghidul de măritiș. Deja avea ea planuri cum și în ce fel, acum are mult mai multe idei. La film ne-am uitat pe la 12 noaptea și ne-a ținut treji până după orele 1:00.

Mulțumim mult Bia pentru surpriză plăcută!

Cand vine acasa...

Am planuri mari şi lucruri importante de făcut atunci când ajunge aia mică acasă! Îmi doresc tare mult să ieşim împreună, pentru că eu singur nu am ieşit decât să muncesc. Îmi doresc să redescopăr Bucureştiul, dar de data asta altfel faţă de cum mi-aş fi dorit la altă vârstă. Când stăteam în Galaţi şi ajungeam pe la Bucureşti, voiam ca în fiecare moment cât stăm pe aici să vedem cât mai multe. Poate că vă întrebaţi de ce? Având în vedere că m-am născut în Bucureşti şi la o anumită vârstă am decis să descopăr şi alte "locuri", atunci când ajungeam acasă, voiam să văd cât mai mult. Bucureştiul nu este tocmai cel mai frumos oraş, dar încetul cu încetul, acest oraş prinde personalitate! Începe să devină (din nou) acel mic Paris. Păcat de oameni! Pe ei nu ai cum să îi schimbi:)

Aşa...

Când vine aia mică acasă am în plan să ieşim mult, să vedem cât mai mult! Săptămâna viitoare vine acasă şi stă până în Iulie, când e următoarea intervenţie medicală. Până atunci avem timp să vedem tot ce e de văzut. DAR în prima săptămână când vine acasă vreau să mergem în următoarele locuri:

Trebuie să ajungă şi ea la Madame Lucie! Cele mai inspirate momente dulci, le poţi gusta doar la Madame Lucie! Poţi mânca macarons şi la Paul, dar nu sunt la fel de bune si mai sunt si scumpe...

Următorul loc pe listă este Rue de Pain. Dacă nu sunt resurse şi momentele prielnice pentru a ajunge la Paris, poţi sta liniştit, a venit Franţa la tine! Deci trebuie să ajungem şi aici:)

Un alt loc unde trebuie să ajungem şi sub nicio formă evitat este: Boutique du Pain

Pe lista se mai află şi chocolat! De acest restaurant am auzit la Bianca şi tare mi-a făcut poftă să ajung.

 Aşa că în prima săptămână avem treabă multă! Sper doar să găsesc parcare aproape cât să nu fie nevoie să o pun pe aia mică să meargă mult pentru că nu poate.

Cei ce doresc să iasă cu noi, îi aşteptăm:)

 

Drumuri

Tocmai ce m-am întors de la ţară (de la aia mică) şi mi-am dat seama că nu am mai scris de aproape 2 săptămâni pe blog. Este o perioadă lungă pentru cei ce s-au obişnuit să citească aproape zilnic lucruri noi din viaţa mea şi nu numai. Două săptămâni de când sunt pe drumuri. Alerg dintr-o parte în alta. Bucureştiul e mare şi este mult de muncă atunci când te apuci să munceşti aici. La sfârşit de săptămână, dau fuga la aia mică să o văd. Este tocmai la Focşani şi drumul este destul de lung. Aşa că atunci când ajung nu am timp decât să stau cu ea şi să fac unele lucruri prin curte. Ajung Duminică mai obosit decât am plecat, dar cu un zâmbet muşcat de o lacrimă... iar am plecat!

În acest weekend am mers la ea nu doar eu, au venit şi prietenii noştri de la Galaţi. Ana şi Ady au venit aşa cum au promis şi astfel au mai răpit puţin din "singurătatea" pe care o trăieşte aia mică stând acolo cu părinţii ei şi sora mai mică. Ea vrea lângă mine, dar trebuie să mai aştepte puţin.

Vineri, cum am ajuns am încins un grătar. Era necesar să mâncăm ceva după un aşa drum. Am stat la bârfe şi am jucat Căţân. A fost foarte frumos din partea lor că au venit la aia mică. Ştiu că şi lor le e greu, că deh trăim vremuri de criză şi nu e tocmai ok. Totuşi au făcut un efort şi au venit, aşa cum au promis. Ne-am bucurat enorm să îi revedem după plecarea noastră din Galaţi de acum mai bine de 4 săptămâni. Nu s-au schimbat deloc, arata la fel de ok şi sunt la fel de frumoşi!

A fost un weekend minunat, un weekend călduros, plin de soare! A meritat fiecare moment stat la ţară, simt că mâine pot începe munca cu forţe noi!

Am şi o promisiune faţă de Bianca -România merită descoperită!

Imediat ce imi fac timp, am sa scriu despre ceea ce am promis!

În rest totul este bine. Aia mică se simte mai bine, merge foarte bine (în cârje) şi nu o mai doare decât foarte puţin atunci când se întoarce în pat. Aşteptăm cu nerăbdare ca acel microb să dispară din organism şi să trecem la etapa finală!

Vă doresc tuturor o săptămână caldă şi plină de noroc!

Ne auzim!