Inainte de...

"Este trecut de miezul nopţii şi încerc din răsputeri să adorm. În casa s-a mai încălzit puţin şi la tv nu găsesc nimic interesant. A trecut 8 Martie şi eu nu am simţit deloc. 8 Martie este ziua mamei. Azi am condus 500 de km, am văzut muntele şi oamenii cum încep un frumos weekend. Pentru noi a fost un drum lung, un drum spre acea speranţă despre care vă scriu de atâta timp."

Suntem în 9 Martie, trecut de orele 16. Aia mică tocmai ce a ieşit din operaţie şi totul pare să fie ok. Se afla la terapie intensivă şi am reuşit să vorbesc cu ea (datorită oamenilor profesionişti din acest spital).

Ieri am plecat devreme la drum, undeva după orele 9. Ne-am întâlnit cu socrii mei la Ploieşti şi de acolo am plecat împreună spre Braşov. Pentru că am trecut prin vârf de munte şi eram lihniţi de foame, ne-am zis să ne oprim undeva să şi mâncăm. Aşa că am ales cârciumă lu' nea Copilu'. O cârciumă la care noi am mai fost şi este extrem de ieftină şi mâncarea foarte bună. De acolo am plecat pe la orele 14 şi am ajuns numai bine la 15 la spital. Internarea a fost destul de simplă. Noi doar am stat confortabil pe canapea cât fetele de la intrare s-au ocupat de acte. La orele 15:30 deja aia mică intra pe secţie. Noi nu am putut intra, acolo nu ai voie să intri! Nu ai voie cu mâncare, chestii pe care le iei tot timpul în spital. Îţi asigură ei tot! Tu ai nevoie doar de tine şi de curaj! Singurele lucruri cu care poţi intra sunt cele de igienă personală. După ce am plecat de la spital, a trebuit să mă întorc pentru că am uitat să îi las nişte cărţi. Of, oraşul Braşov este minunat, dar şi foarte întortocheat:) Mi-a fost destul de greu la drum, singur. Este tare aiurea să pleci cu cineva (apropiat) şi să ştii că te vei întoarce singur. În toate aceste zile, până la plecare, m-am gândit ce o să fac eu singur. Cum o să mă descurc eu de unul singur. Am noroc că acum avem o căsuţă mică şi că nu trebuie să mă pierd sau să îmi fie frică de întuneric. Aseară, imediat ce am ajuns am continuat să vorbim la telefon. Nu era deloc emoţionată (a trecut prin prea multe să mai fie), era chiar bine. A plâns puţin la început, pentru că am uitat să îi las copiii.:) Avem doi ursuleţi, Tobby şi Henrry.:) Acum ei stau cu mine şi îmi ţin mie de cald. Am adormit destul de repede, dar m-am trezit pe la 3 cu dureri de stomac. Nu m-am simţit deloc bine, am vrut să scriu, chiar am început să scriu, dar nu am reuşit. Eram prea obosit să o mai fac.

Acum totul e bine! Mulţumesc Lui Dumnezeu!

De dimineaţă m-am apucat de curăţenie prin casă. Nu aveam deloc stare. Am avut şi o problemă cu vasul de WC (nu vreau să vă scriu ce:)) Am făcut şi maşina de spălat care avea ceva probleme cu scurgerea. Mi-am făcut de lucru, altfel simţeam că înnebunesc.

Acum puţin timp am vorbit şi cu soacra mea. A reuşit să vorbească cu doctorul şi totul e bine şi nu prea.

Microbul pe care îl are acolo nu arată deloc ok. Se pare că o să dureze ceva până o să fie eliminat complet. Prin efort şi speranţă totul o să fie.

De prima operaţie am trecut. Începutul deja l-am parcurs şi acum nu mai este cale să dăm înapoi. Simt ca Dumnezeu este alături de noi, încă de când am ales acest drum şi sper din toată fiinţa mea să fie în continuare!

Domnezeu sa fie cu noi!

Oficial: Am despachetat!

sursa

Şi ne-am mutat! Au trecut 4 zile de când suntem în Bucureşti şi noi nici nu l-am văzut. Am avut atât de multe bagaje de despachetat şi atât de multe de făcut în noua casă încât nu am stat o clipă locului. Ne aşteptam să găsim cât de cât curat, dar cel ce a stat înaintea noastră, nu a auzit de lucrurile elementare pe care trebuie să le respecţi atunci când te muţi. Când am plecat de la Galaţi, am făcut curăţenie până în momentul plecării, iar ultimul lucru pe care l-am urcat în maşină a fost aspiratorul. Am zis să nu lăsăm după noi dezastru şi să respectăm noii veniţi chiar dacă nu o să îi cunoaştem (probabil) niciodată.

Bucureştiul nu a fost deloc generos cu spaţiul de locuit, precum a fost Galaţiul. Aici am găsit o mică garsoniera, într-un bloc relativ nou. Ne bucurăm totuşi că avem tot confortul şi că nu este necesar să mai investim noi în nimic. Ne simţim relativ bine, chiar dacă este micuţ. Aia mică chiar a plâns când am ajuns. Nu îi venea să creadă că e atât de mic. Dar acum, de când am şi aşezat, spaţiul a devenit unul de locuit şi acum totul pare în regulă. Blocul în care locuim se află la mică distanţă de "civilizaţie". Metroul îl avem la doar 5 minute de mers cu maşina, iar Cora se afla la 10 minute. Ne aflăm undeva în Sudul oraşului, la ieşire spre Autostrada Soarelui. Când o să mergem la mare, o să fie perfect! Nu ne-am aruncat deloc cu banii (chiar deloc!), am preferat ceva de locuit urmând ca atunci când termină aia mică cu toate problemele să ne mutăm la ceva mai bun (posibil tot aici în bloc). Suntem aici, coşmarul cu mutarea şi cu toate cele a luat sfârşit. Toate sunt în regulă acum!

Deja mi-e dor de Galaţi! Deja mi-e dor de prietenii de acolo, de oamenii ce îmi ţineau tot timpul de urât. Mi-e dor!

Aseară am reuşit şi rezolvăm şi problema cu internetul. Se pare că pe aici lucrurile se mişcă extrem de rapid şi oamenii chiar nu pierd timp. Lucrurile nu par deloc schimbate şi totul arată la fel. Oraşul este în continuare plin de gropi! Noroc că locuim la periferie şi nu trebuie să auzim hărmălaia din oraş.

Încă nu am reuşit să fac poze cu nouă locuinţă, mai trebuie să aducem un pat de mijloc dintr-o garsonieră vecină şi abia apoi putem spune că s-a terminat.

Şi ce e mai important, am lăsat pe sfârşit! În seara asta, în timp ce mă plimbam prin sufrageria internetului (plimbărici.ro), am aflat că am câştigat un ghid turistic *Grecia! Aşa de casă nouă! Premiul a fost oferit de Bialog.ro! Pe această cale, doresc să îi mulţumesc Bia-logului şi să îi urez O PRIMĂVARĂ FRUMOASĂ!

Dacă sunteţi iubitori de călătorie, puteţi oricând să intraţi pe plimbărici.ro şi să vă interesaţi despre noi şi noi aventuri!Este un forum extrem de atractiv şi de bine structurat!

Săptămâna ce tocmai se încheie azi, a fost una de schimbare în vieţile noastre. Urmează o altă săptămână grea, săptămână când aia mică merge să facă prima intervenţie. Ce a fost mai uşor a trecut, acum urmează greul. Vineri (09. Martie) intră în operaţie. Vă rog, pe această cale, să o încurajaţi cum puteţi voi! Dumnezeu o iubeşte mult şi ştiu că o să fie alături de ea în aceste momente grele! Dar vă rog şi pe voi să vă rugaţi... în sufletul vostru! Vă mulţumesc!

Toate bune şi să ne auzim cu bine!

Oficial: Împachetăm

Suntem pe ultima sută şi totul devine mai apăsător. Lucrurile din casa nu îşi găsesc starea necesară de echilibru şi necesită aşezarea lor în diferite cutii. Este o muncă deranjant de stresantă şi nu pentru că ai putea să uiţi ceva, ci pentru faptul că ai putea să îţi dai seama că ai uitat să pui ceva în cutie abia după ce ai sigilat-o. Azi ne-am apucat oficial de strâns prin casă. Ne-am apucat cu hainele, din motive (evident) obiective: ocupă cel mai mult spaţiu, sunt "aruncate" prin toată casa. Am terminat cu aceste minunate haine! Le-am împărţit pe două categorii (a treia nu îi dau importanţă pentru că este minoră): unele de dus la ţară şi unele de luat la Bucureşti. În timp ce împachetăm aceste minunate haine, vorbeam cu aia mică despre momentele când am aterizat eu în Galaţi. Am venit cu un mic bagaj şi acum trebuie să chem un tir. Împreună am strâns multe lucruri, de la cele mai mici până la unele uriaş de mari şi grele. Prima zi de lucru la domiciliu s-a încheiat cu o ieşire la cafenea. Îmi doream din toată fiinţa mea puţin relax şi a venit când mă gândeam mai puţin. În timp ce strângeam din lucruri, se uită aia mică în sufragerie şi mă întreabă:

- Azi nu trebuie să vină Ana şi Ady pe la noi!?

- Yuh... Ba da...!

- Păi şi unde îi primim!?

În acel moment m-am uitat în jurul meu şi am realizat (din nou) ce e la mine în casă şi cum lucrurile se întâmplă cu adevărat! Dacă acum jumătate de an îmi doream din toată puterea şi din toată fiinţa mea să mă întorc la capitală, azi parcă îmi stătea ceva în gât. Poate este vorba de o ameţeală de moment când te gândeşti la câte ai de strâns şi cât trebuie să munceşti ca totul să fie bine. Nu ştiu! Cert este că am trăit o perioadă bună de timp în acest oraş şi vorba aia, te acomodezi. Azi am primit şi o întrebare: Dar tu nu ar trebui să te bucuri că pleci!? Doar de acolo eşti! Am răspuns: Ba da! Mă bucur enorm că mă întorc acasă, la mine acasă... Dar.. dar nu ştiu! Sunt un om comod şi nu îmi plac deloc schimbările astea generale. Mă stresez la maxim şi parcă nu se mai termină. Sunt sigur că totul o să fie ok şi că o să pornim pe un alt drum, probabil mai bun... Dar na, până nu te vezi cu sacii în căruţa nu spui hop.

Trebuie să vă spun şi de aia mică câte ceva! Şi-a terminat de "lucrat" dantura. Înainte de astfel de operaţii trebuie să elimini orice fel de "posibilă" infecţie. Nu ne-a costat foarte mult pentru că (mulţumesc lui Dumnezeu) are dantura destul de bună. Mâine mergem şi la analize, foarte de dimineaţă (07:00). Este vorba de o listă de analize trimisă de doctorul de la Clinicco. Mâine ne apucăm de ele şi rezultatele le avem luni. Aşa că lucrurile par ok şi mergem înainte!

Trebuie să vă spun şi de o chestie tare! Ieri seară mă tot uitam pe la companiile de zbor low cost şi am găsit bilete destul de bune pentru Franta-Paris în luna Sept-Oct! Preţul biletelor pentru două persoane dus-întors: 500 de lei! Este ok!? Poate este cineva interesat şi chiar caută astfel de bilele reduse. Preţul acesta l-am găsit la BlueAir. Aşa că dacă doriţi, puteţi face şi voi un search! Eu am pus la căutare 20 Sept-10 Oct.

Acum mă retrag pentru că mâine trebuie să văd răsăritul *obligat forţat:)