miercuri, ianuarie 02, 2008

"Best of 2007"

Sa ne uram...

Ahooo ahooo bloggeri , blogati
Stati putin, nu mai vanati
Posturi tari si trafic mare
Sa uitati si de mancare.

Lasati pusca cu alice
Stand pe taste’ntre gladice
Noul an ne pridudeste
Si din google ne pandeste
O schimbare de an nou
O s’avem un trafic, zau!
S’un adsense cu capu’ chel
Sa ne speriem de el,
Trei dolari pe zi vom face
Din 1000 de clickoace!

Haiiii maiii…. mai manati zauuuu …
Ca ma las de blog si eu
De va lasati si voi ,
Ca sa fim cu totii boi!

***Articol copiat de aici

Acum ca anul 2007 a trecut, raman in spate multe amintiri dintr-un an plin de:

evenimente cat de cat importante..

Va mai amintiti vara 2007, cand afara asfaltul se topea? Ei bine eu n-am uitat acele zile cand eram la volan si munceam de dimineata pana seara (noaptea tarziu)... Dar anul nu a inceput asa.
Anul a inceput departe de casa,
intr-un loc strain, fara pic de viitor.. cel putin pentru mine. Dupa primele luni din an lucrurile au inceput sa prinda culoare si am inceput sa traiesc pentru mine, sa respir pentru mine. Pastele m-a prins in varf de munte, de data asta cu altcineva. Poate ca eram fericit, poate ca nu. Ce mai conta asta? Eram eu si aveam un viitor de construit. Vara m-a prins in Bucuresti. Nimic mai placut sa suport canicula de afara in timp ce altii:


Asta nu a durut deloc, avem un vis, inca il mai am...

Cu greu vara a trecut, eu mi-am inceput o noua cariera, o noua viata.. actorul principal sunt eu. Daca anul 2006 a fost un an despre care nu v-am povestit niciodata, anul 2007 aduce pentru mine marea schimbare. Am trait un an in care a trebuit sa ma lupt in primul rand cu mine, am trait un an in care m-am maturizat si mi-am dat seama ca eu sunt cel mai important, iar persoanele de langa mine... azi sunt, maine nu. Cel mai important lucru pe care l-am invatat, a fost: trebuie sa am incredere in mine, doar asa am sa reusesc. Au fost clipe minunate in 2007, dar majoritatea au fost clipe in care nu faceam altceva decat sa muncesc, sa muncesc si iar sa muncesc. Anul 2005 si 2006 au fost anii in care doar am prapadit, nimic mai mult. Mare lucru nu am realizat in 2007, dar mi-am indeplinit anumite vise ce erau de foarte mult timp acoperite cu un strat gros de praf. Anul 2007 pentru mine a fost anul cand am decis ca trebuie sa fiu pe picioarele mele cu adevarat , sa ma simt implinit, sa simt fiecare lucru pe care-l construiesc din munca mea. Zile au trecut rapid si usor am ajuns in toamna 2007... Un nou job, un nou drum. Dupa o lunga perioada in care nu faceam altceva decat sa conduc o masina "straina", sa fiu mereu cu zambetul pe buze, in ziua din toamna anului 2007 totul s-a schimbat. Aveam responsabilitati pe cap, oameni ce asteptau de la mine o veste buna... Anul 2007, un an nou pentru mine, invechit pentru voi toti. A trecut...
In focuri:



Urari in P.S.
Va urez tuturor un singur lucru: visati, visati si aveti incredere in visele voastre!

P.S 2. Leapsa pentru cititori: Ce realizari v-a adus anul 2007?

vineri, decembrie 28, 2007

Secret Garden

Ascuns printre sutele de masini din Capitala, in mijlocul unui ajun de Craciun,ma alint putin cu muzica ce ma face sa-mi iau ochii din frumoasele oglinzi. Ma las usor purtat de sunete, in mijlocul unei frumoase scene, imbracat intr-un frac albastru. La mese nu-i nimeni, au plecat de mult. S-au dus sa-si viziteze frumoasele neveste. Suntem doar noi, pe un ultim val.



Passacaglia



In our tears



Appassionata

joi, decembrie 27, 2007

Am incetat sa mai cred...

Am incetat sa mai cred ca tu inca ma mai vezi. Am reusit sa incetez sa mai traiesc pentru un viitor ce-l avem in trecut. Mi-am depasit momentul in care tot ce era mai bun, era un simplu vis. M-am contopit intr-un gand etern... inapoi in viitor... un viitor al meu. M-am saturat sa scriu de ceea ce a fost, de ceea ce urma sa fie si nu a fost. Am incetat sa mai sper!
Iti mai aduci aminte cand prin parc iarna ne plimbam? Eu nu am uitat, ba da. Am incetat sa-mi mai amintesc. Nu ma mai doare... Tu auzi?
Am incetat sa mai vad in oameni bunatate si credinta. Vad cum oamenii merg pe strada fara macar sa ofere un zambet, traiesc intr-un gand muritor, intr-un nor de praf de ei conceput. M-am saturat sa mai vad lumea prin ochii mei. Am incetat! Iti mai amintesti acele clipe cand tot ce era mai important pentru noi, era iubirea? Eu nu-mi mai amintesc. Am incetat sa-mi amintesc.
Gandul imi spune ca nu trebuie sa gandesc asa. Imi spune ca viata are urcusuri si coborasuri. Viata are Craciun si Pasti. Nastere si Moarte. Inceput si Sfarsit. Iarna si Vara. Eu refuz sa cred ca lumea asta este construita dupa metoda mama si fiu, nastere si moarte, inceput si sfarsit. Vreau sa fie eternul inceput, esecul sfarsitului...
Am incetat sa mai citesc acele lucruri ce-mi ofera sansa sa mai visez la un noi. De ce sa ma mai doara un sfarsit cand pot sa traiesc intr-un vesnic inceput. Un drum al meu, un destin neimpartit.
Am incetat sa mai sper, sa cred... in noi!