sâmbătă, martie 10, 2012

Zile

Au trecut deja două zile de când stau singur. Este ameţitor să te muţi în capitala şi totuşi să te trezeşti singur între atâţia oameni. Ştiu, nu am uitat că sunt de aici, dar în cei trei ani cât am stat la Galaţi, am pierdut majoritatea contactelor active pe care le aveam. Foarte puţini oameni mi-au mai rămas prieteni prin "telefon". În aceste două zile nu am făcut mare lucru, doar că am făcut toată curăţenia rămasă după mutare. Am şters până şi tocurile de la uşi cu pronto.

Am tot vorbit cu aia mică şi a rămas că azi să ies la o plimbare prin oraş. Posibil o să iau şi aparatul să fac fotografii. Altceva mai bun nu am de făcut, până luni când merg la muncă. Merg să caut şi o bibliotecă pentru că am de făcut şi licenţa în săptămânile ce urmează. Aşa că am un weekend programat!

Aia mică se simte din ce în ce mai bine şi din câte am înţeles, luni posibil să facă primi pasi fără proteză. Din câte am mai înţeles, doctorul a avut mult de muncă cu această operaţie şi nu a fost deloc ok ce a găsit acolo. A spus că o să avem mult de muncit şi că toate o să fie ok dar nu după cum ne-am programat noi. Posibil să dureze ceva mai mult această eliminare de microb. Important este că nu o să mai aibă dureri, chiar dacă o să meargă în cârje pentru o perioadă de timp mai lungă (câteva luni). Important este să scape şi să se facă bine. Cu alte cuvinte se prelungeşte şi perioada în care trebuie să strângem cei 6500 de euro rămaşi de plată. Mă rog la Dumnezeu să îi putem strânge la timp!

În rest toate bune şi vă doresc tuturor un weekend călduros!

vineri, martie 09, 2012

Inainte de...



"Este trecut de miezul nopţii şi încerc din răsputeri să adorm. În casa s-a mai încălzit puţin şi la tv nu găsesc nimic interesant. A trecut 8 Martie şi eu nu am simţit deloc. 8 Martie este ziua mamei. Azi am condus 500 de km, am văzut muntele şi oamenii cum încep un frumos weekend. Pentru noi a fost un drum lung, un drum spre acea speranţă despre care vă scriu de atâta timp."

Suntem în 9 Martie, trecut de orele 16. Aia mică tocmai ce a ieşit din operaţie şi totul pare să fie ok. Se afla la terapie intensivă şi am reuşit să vorbesc cu ea (datorită oamenilor profesionişti din acest spital).

Ieri am plecat devreme la drum, undeva după orele 9. Ne-am întâlnit cu socrii mei la Ploieşti şi de acolo am plecat împreună spre Braşov. Pentru că am trecut prin vârf de munte şi eram lihniţi de foame, ne-am zis să ne oprim undeva să şi mâncăm. Aşa că am ales cârciumă lu' nea Copilu'. O cârciumă la care noi am mai fost şi este extrem de ieftină şi mâncarea foarte bună. De acolo am plecat pe la orele 14 şi am ajuns numai bine la 15 la spital. Internarea a fost destul de simplă. Noi doar am stat confortabil pe canapea cât fetele de la intrare s-au ocupat de acte. La orele 15:30 deja aia mică intra pe secţie. Noi nu am putut intra, acolo nu ai voie să intri! Nu ai voie cu mâncare, chestii pe care le iei tot timpul în spital. Îţi asigură ei tot! Tu ai nevoie doar de tine şi de curaj! Singurele lucruri cu care poţi intra sunt cele de igienă personală. După ce am plecat de la spital, a trebuit să mă întorc pentru că am uitat să îi las nişte cărţi. Of, oraşul Braşov este minunat, dar şi foarte întortocheat:) Mi-a fost destul de greu la drum, singur. Este tare aiurea să pleci cu cineva (apropiat) şi să ştii că te vei întoarce singur. În toate aceste zile, până la plecare, m-am gândit ce o să fac eu singur. Cum o să mă descurc eu de unul singur. Am noroc că acum avem o căsuţă mică şi că nu trebuie să mă pierd sau să îmi fie frică de întuneric. Aseară, imediat ce am ajuns am continuat să vorbim la telefon. Nu era deloc emoţionată (a trecut prin prea multe să mai fie), era chiar bine. A plâns puţin la început, pentru că am uitat să îi las copiii.:) Avem doi ursuleţi, Tobby şi Henrry.:) Acum ei stau cu mine şi îmi ţin mie de cald. Am adormit destul de repede, dar m-am trezit pe la 3 cu dureri de stomac. Nu m-am simţit deloc bine, am vrut să scriu, chiar am început să scriu, dar nu am reuşit. Eram prea obosit să o mai fac.

Acum totul e bine! Mulţumesc Lui Dumnezeu!

De dimineaţă m-am apucat de curăţenie prin casă. Nu aveam deloc stare. Am avut şi o problemă cu vasul de WC (nu vreau să vă scriu ce:)) Am făcut şi maşina de spălat care avea ceva probleme cu scurgerea. Mi-am făcut de lucru, altfel simţeam că înnebunesc.

Acum puţin timp am vorbit şi cu soacra mea. A reuşit să vorbească cu doctorul şi totul e bine şi nu prea.

Microbul pe care îl are acolo nu arată deloc ok. Se pare că o să dureze ceva până o să fie eliminat complet. Prin efort şi speranţă totul o să fie.

De prima operaţie am trecut. Începutul deja l-am parcurs şi acum nu mai este cale să dăm înapoi. Simt ca Dumnezeu este alături de noi, încă de când am ales acest drum şi sper din toată fiinţa mea să fie în continuare!
Domnezeu sa fie cu noi!

duminică, martie 04, 2012

Oficial: Am despachetat!

sursa
Şi ne-am mutat! Au trecut 4 zile de când suntem în Bucureşti şi noi nici nu l-am văzut. Am avut atât de multe bagaje de despachetat şi atât de multe de făcut în noua casă încât nu am stat o clipă locului. Ne aşteptam să găsim cât de cât curat, dar cel ce a stat înaintea noastră, nu a auzit de lucrurile elementare pe care trebuie să le respecţi atunci când te muţi. Când am plecat de la Galaţi, am făcut curăţenie până în momentul plecării, iar ultimul lucru pe care l-am urcat în maşină a fost aspiratorul. Am zis să nu lăsăm după noi dezastru şi să respectăm noii veniţi chiar dacă nu o să îi cunoaştem (probabil) niciodată.

Bucureştiul nu a fost deloc generos cu spaţiul de locuit, precum a fost Galaţiul. Aici am găsit o mică garsoniera, într-un bloc relativ nou. Ne bucurăm totuşi că avem tot confortul şi că nu este necesar să mai investim noi în nimic. Ne simţim relativ bine, chiar dacă este micuţ. Aia mică chiar a plâns când am ajuns. Nu îi venea să creadă că e atât de mic. Dar acum, de când am şi aşezat, spaţiul a devenit unul de locuit şi acum totul pare în regulă. Blocul în care locuim se află la mică distanţă de "civilizaţie". Metroul îl avem la doar 5 minute de mers cu maşina, iar Cora se afla la 10 minute. Ne aflăm undeva în Sudul oraşului, la ieşire spre Autostrada Soarelui. Când o să mergem la mare, o să fie perfect! Nu ne-am aruncat deloc cu banii (chiar deloc!), am preferat ceva de locuit urmând ca atunci când termină aia mică cu toate problemele să ne mutăm la ceva mai bun (posibil tot aici în bloc). Suntem aici, coşmarul cu mutarea şi cu toate cele a luat sfârşit. Toate sunt în regulă acum!

Deja mi-e dor de Galaţi! Deja mi-e dor de prietenii de acolo, de oamenii ce îmi ţineau tot timpul de urât. Mi-e dor!

Aseară am reuşit şi rezolvăm şi problema cu internetul. Se pare că pe aici lucrurile se mişcă extrem de rapid şi oamenii chiar nu pierd timp. Lucrurile nu par deloc schimbate şi totul arată la fel. Oraşul este în continuare plin de gropi! Noroc că locuim la periferie şi nu trebuie să auzim hărmălaia din oraş.

Încă nu am reuşit să fac poze cu nouă locuinţă, mai trebuie să aducem un pat de mijloc dintr-o garsonieră vecină şi abia apoi putem spune că s-a terminat.

Şi ce e mai important, am lăsat pe sfârşit! În seara asta, în timp ce mă plimbam prin sufrageria internetului (plimbărici.ro), am aflat că am câştigat un ghid turistic *Grecia! Aşa de casă nouă! Premiul a fost oferit de Bialog.ro! Pe această cale, doresc să îi mulţumesc Bia-logului şi să îi urez O PRIMĂVARĂ FRUMOASĂ!

Dacă sunteţi iubitori de călătorie, puteţi oricând să intraţi pe plimbărici.ro şi să vă interesaţi despre noi şi noi aventuri!Este un forum extrem de atractiv şi de bine structurat!

Săptămâna ce tocmai se încheie azi, a fost una de schimbare în vieţile noastre. Urmează o altă săptămână grea, săptămână când aia mică merge să facă prima intervenţie. Ce a fost mai uşor a trecut, acum urmează greul. Vineri (09. Martie) intră în operaţie. Vă rog, pe această cale, să o încurajaţi cum puteţi voi! Dumnezeu o iubeşte mult şi ştiu că o să fie alături de ea în aceste momente grele! Dar vă rog şi pe voi să vă rugaţi... în sufletul vostru! Vă mulţumesc!

Toate bune şi să ne auzim cu bine!