Ziua de vineri inseamna pentru majoritatea ziua in care se termina munca, ziua in care fug repede la usa liftului pentru a ajunge cat mai repede acasa la cei dragi. Ziua de vineri inseamna si inceputul de weekend, mai inseamna si trecerea timpul parca prea incet. Pentru mine azi a insemnat cam acelasi lucru pana sa ajung la munca si sa incep serviciu. De dimineata m-am spalat cu atentie pe fata si mi-am udat parul scurt pentru a arata cat mai bine nebarbierit, ca nu cumva sa dau impresia de dorinta nebuna de evadare. Tot avantul meu s-a terminat pana am ajuns la munca. Nu de alta, dar cand vezi o coada imensa ce urmeaza sa o iei parca iti vine asa un sictir de tot. Oameni nemultumiti cu nemultumiri multe si marunte. Oameni nervosi si lipsiti de educatie si fara gram de zambet si speranta. Te dezamagesc instant. Iti doboara si cea mai mica ramasita de speranta. Am zambit tactic toata ziua, pentru a nu da impresia de sictir pe care o aveam. Cu nervii!? Pai m-au cuprins pe la 11:00 cand deja aveam 2 ore de cand mainele mele isi cunoasteau parca drumul de la taste pana la tava de bani si apoi pe birou. Aveam nervi si oboseala acumulata. Simteam nevoia de o tigara, dar cand ridicam privirea realizam ca acest lucru nu o sa se intample prea curand. O zi cumplica in care am auzit doar tipete si urlete si nimeni nu era acolo cu care sa conversez placut. Doar oameni nemultumiti si obositi. Oameni care isi doreau sa te fure din priviri. Asta e viata mea pana la urma, o concurenta cu publicul. Trebuie sa spui ce te doare intr-o maniera placuta pentru a nu deranja, pentru a nu lasa urme.
Auzi des ca se discuta despre cei ce lucreaza cu publicul ca sunt nesimtiti. Dar oare nesimtirea aia nu provine de undeva? Oare nu cumva noi suntem vinovati pentru ca nu oferim zambete!? Oare nu noi suntem vinovati pentru ca in loc sa vorbim frumos si sa intrebam intr-un mod placut, ne adresam dur si facem pe durii de parca cei de acolo sunt cei ce trebuie judecati si arsi pe rug!? Vad oameni in fiecare zi, le simt sufletul rece si dorinta arzatoare sa te arda, material sau sentimental. VOR!!! Eu nu vreau sau chiar daca vreau, nu am dreptul sa fac asta. Este impotriva naturii mele sa ma port urat cu cineva care s-a nascut sa fie rau. Prefer sa tratez cu dispret si sa-mi arunc sentimentele rautacioase cu zambetul pe buze, fara sa las urma de jignire. Sa mai vina si a doua luna....
Azi...!? Azi a fost cumplit, infernal, stresant, din iad, din inima urasc ziua ce a trecut... M-am simtit si ma simt ca dracu... Sper macar ca weekend-ul asta sa-mi mai aduca putina liniste, ca de luni... iar... si iar... si iar...
Asta nu se datoreaza doar oamenilor, cred ca si mediului, si locului. Cred ca exista asa o aura ce inveleste tot si cine patrunde in aceasta zona crepusculara devine un om rautacios, negru la suflet si impotriva tuturor. Da, o zona crepusculara, din care speri sa iesi cat mai repede, iar cand iesi iti doresti sa ajungi din nou pentru ca ajungi sa-ti placa. Simti dorinta sa te vindeci prin ceea ce faci, prin ceea ce esti.
Weekend!!!
Vineri....nici dupa ce a trecut ziua nu m-am putut retrage linistit. Gandurile nu imi dadeau pace, problemele ma invadau, una dupa alta... Cu greu am intrat sa scriu, sa-mi lipezesc mintea, sa las totul acum... sa merg sa dorm sau poate sa ma uit la un film.
Noapte buna!
Si un Weekend placut!
