La dracu cu tot si toate. M-am saturat de toata prostia asta, de toata iluzia asta. Vreau sa fie si cand e atunci se alege praful de tot. Mi-e frica sa mai fac pasul asta, mi-e frica, nu pot. Imediat ce fac acest pas, totul se transforma in praf. La dracu cu tot, m-am saturat.
I have the time of my life.. frumoasa melodie.. o alta lacrima se scurge usor pe obraz. De ce exista suferinta? De ce atunci cand iti doresti ceva ai parte doar de esec? Stiu, este vina mea.. doar vina mea... Nu sunt un om perfect, poate prea imperfect... poate doar o pacoste pentru unii, un om fara nimic. Da, asta sunt. Nu stiu.. aud mereu voci, aud mereu ca totul o sa fie bine si cand colo totul este praf. Offf.. praf.. cuvantul asta, zambesc... stiu eu de ce.. vai.. Esti praf, hahahaha...frumos, nu? Chiar sunt praf... nu, nu la mine se referea.. neah.. asa in general, dar eu chiar sunt praf. M-am saturat. Jur ca nu pot sa ofer, nu mai vreau sa ofer nimic pentru ca imediat ce ofer, se alege praful de tot. M-am saturat. Fuck, mi-am amintit de ceva... ma apuc maine.. ba poate in seara asta.. nu stiu.
Am promis un articol, promit ca dracu... vai chestia asta s-a mai intamplat.. ohhh o sa fie rau, da? Ce tot imi zboara mintea la ce nu e bine..? Nu, nu sunt un om asa cum vrei tu sa fiu. Nu, nu sunt o iluzie...
As vrea...
Poate vreau prea multe intr-un timp prea scurt, nu stiu. Poate imi doresc si totusi mi-e frica. Chiar mi-e frica. Iar un esec.. M-am saturat de atatea esecuri. Vreau sa fie bine.. Poate ca Dumnezeu mi-a ascultat foarte des rugaciunile cand eu ii spuneam ca eu pot sa fiu cat de rau se poate, dar oamenii pe care ii iubesc sa fie undeva sus.. din toate punctele de vedere. Poate a venit momentul in care imi doresc sa-mi fie bine. Dar cine ma asculta pe mine?
Ma uit la oamenii din jur, toti sunt bine.. eu nu.
Asta este...
I will be the best!
Never!
M-am saturat.. de tot, de toate..

Mi-am amintit de o zi minunata din viata mea. De o buna prietena care pentru cateva ore m-a facut sa vad viata in fotografie, iar. Nu am uiat acele momente frumoase, au fost minunate...
Acum cateva zile a fost in Bucuresti, eu am fost la munca si nu am avut timp sa o vad nici macar pentru cateva minute. Imi pare asa rau, chiar imi este dor de ea, de cat de frumos a fost atunci cand ne-am intalnit. Cine spune ca nu exista prietenie intre doua sexe diferite? Eh.. sunt multi, chiar si eu o spun atunci cand gelozia imi urca la cap. Imi pare nespus de rau ca nu am putut sa ma vad cu ea, sa devenim agitati (suntem amandoi raci, se intelege).
Tot ce ne-am mai ramas din acele clipe sunt niste poze, niste poze minunate.
I-am promis ca o sa deschid o galerie foto online cu ce am facut in ziua aia, nici in ziua de azi nu am facut asta. Nu am modificat nici jumatate din poze. Imi pare rau ca nu am facut ce am promis, sper zilele astea sa realizez galeria si sa public toate pozele.
Frumoase amintiri, frumoase clipe.. Minunat. Iti multumesc.

O comunitate in virtual sau nu, traim pentru a cauta mereu. Ce cautam defapt? De ce oamenii isi fac blog-uri? De ce oamenii cauta sa-si exprime in cuvinte anumite simturi de moment? Nu putem tine in noi totul? Ce nevoie au altii sa citeasca sau sa asculte prostiile ce intr-un moment sau altul subconstientul nostru gandeste si se exprima? M-am saturat, e toamna. A venit toamna si totul devine cenusiu, ba mai mult, totul moare, dar vine primavara.

Am invatat ca in viata nimic nu este aleatoriu, am invatat ca totul se castiga prin munca, chiar si un biet esec vine in urma unei mari crize de prostie. Dar ce se naste din esec? Eu zic ca o victorie, ce si ea are sa devina un esec. Pentru ca oamenii niciodata nu se multumesc cu ce au. Vor tot timpul mai mult. Dar in comparatie cu ce?

Ce sunt prietenii? Ce suntem noi sa judecam? Cine suntem noi sa dam sfaturi? A venit toamna...

Asta ma intristeaza cu adevarat. Vine iarna. Nu imi place ce spun, dar asta este adevarul. Viata are un inceput si un sfarsit. Totul are un inceput si un sfarsit. Nimic nu moare daca nu se naste...

Am invatat ca oamenii te uita, uita momentele frumoase.. uita de vara, de mare, de soare. Asteapta mereu un nou inceput. Oamenii judeca si asta doare cel mai rau. Invatam sa iubim si nu facem altceva decat sa oferim ura, dispret.

Incep sa ma intrec cu al meu gand, incep sa realizez ca nimeni si nimic nu este mai important decat mine. Am invatat si eu sa uras. Poate tu sau tu esti vinovat pentru ce traiesc eu acum. Nu iti pasa. Mie de ce sa-mi pese de tine sau de tine? Nu, nu imi pasa pentru ca tu sau tu m-ai facut sa nu imi pese. Acum totul este doar un rol bine jucat pe o mare scena de teatru, iar cele mai importante acte dintr-o piesa, sunt cele de dragoste. A murit si ea... acum sau ieri...